Viaţa din Italia, prin ochii unei românce

Articol publicat in sectiunea Diaspora în lume pe data 22 septembrie 2014

ingrijire batrani

Ileana are 47 de ani şi pe ultimii cinci i-a trăit în Italia, într-un orăşel aflat la 200 de kilometri de Roma. De când a ajuns pe tărâmul pastelor şi al pizzei, a lucrat mereu în preajma bătrânilor pe care i-a îngrijit ca şi cum ar fi fost părinţii săi. Ne mărturiseşte că, deşi viaţa în Italia, cel puţin pentru români, este într-un continuu declin, nu s-a gândit nicio clipă să ia drumul altei ţări, aşa cum au procedat mulţi cunoscuţi de-ai săi.

 

Diaspora Românească: Cum este viaţa românilor din Italia şi de ce aţi ales această ţară?

Ileana: În prezent, viaţa românilor din Italia nu este una roz, dar comparând-o cu cea din România, este mult mai bună. De bine, de rău, ai un loc de muncă, ai un salariu din care îți poţi plăti chiria, facturile, mâncarea şi alte necesităţi. În România, trăieşti cu greu de la un salariu la altul. Am fost câteva săptămâni în ţară, de curând, şi am realizat cât de greu este şi cât de scump e totul. De-asta pleacă românii. Din cauza neajunsurilor. Din acelaşi motiv am plecat şi eu în urmă cu cinci ani, la o rudă de-a mea care locuia în Italia, în regiunea Umbria. Aşa a fost să fie, nu am ales. Mi-a fost foarte greu, pentru că am plecat la 42 de ani, nu ştiam nici măcar un cuvânt în italiană. Am învăţat în timp, de la televizor, citind dicţionarul. Cu toate că, în primele câteva luni, am avut grijă de o bătrână care era atât de bolnavă că nu mai putea vorbi. Şi ne-am înţeles prin semne…

————————————–

„Am fost în vacanţă în România şi nu mi-a plăcut deloc. Foarte multă mizerie, multe construcţii, parcă totul este înghesuit peste tot şi lumea nu dă dovadă de bun simţ în mijloacele de transport în comun, în magazine, pe plajă sau chiar pe terase.”

Ileana, 47 de ani, trăieşte de cinci ani în Italia

————————————–

 

D.R.: Cum sunt românii din Italia faţă de conaţionalii lor?

I.: De obicei se feresc unii de alţii. Sunt mulţi care în momentul în care aud româneşte în jurul lor încep imediat să vorbească în italiană. Şi sunt şi foarte bârfitori, mereu interesaţi de ce se întâmplă în curtea vecinilor. Am plecat din Italia către România cu microbuzul şi am aflat aproape toată viaţa pasagerilor români cu care am călătorit. Toţi vorbeau, fie la telefon, fie cu colegul de scaun, despre cineva… că s-a îngrăşat, că îi stă rău, că a divorţat, că s-a îmbrăcat urât. Despre ce vor face în ţară, despre ce nu vor face, cu cine se vor certa, unde se vor plimba.

————————————–

„Chiar dacă situaţia s-a înrăutăţit în Italia, sunt în continuare foarte mulţi români. Există orăşele şi sate pe lângă Roma unde este plin, dar plin de români. S-au adus unii pe alţii.”

Ileana

————————————–

 

D.R.: În ce domenii se mai găsesc locuri de muncă?

I.: Construcţiile nu prea mai sunt la putere. În curăţenie, la restaurantele şi hotelurile aflate în zone de turism încă se mai găsesc. În regiunea în care locuiesc eu, sunt foarte multe românce care îngrijesc bătrâni. Dar sunt şi alte naţionalităţi cum ar fi filipineze, marocance şi lituaniene. Este un domeniu care încă funcționează bine. Bătrânii din Italia, dar mai ales cei cu bani, îşi angajează pe cineva care să aibă grijă de ei. Aşa e mentalitatea acolo. Nu prea aleg să fie duşi la azil.

 

D.R.: Sunteţi mulţumită de salariul pe care îl primiţi ca îngrijitor?

I.: Da, în mare parte. Eu, de exemplu, câştig 800 de euro pe lună, dar nu plătesc chirie şi nici utilităţi. Locuiesc în casa bătrânei pe care o îngrijesc. O doamnă foarte cochetă, care a avut multe afaceri în tinereţe. Acum are 86 de ani şi nu iese din casă nemachiată. Eu îi aplic fondul de ten, blush-ul, creionul şi rujul. Fac mâncare, curăţenie, merg la piaţă, am grijă să îi dau tratamentul la timp, mergem la plimbare. Cam acestea sunt sarcinile mele zilnice. Pe lângă salariu, mai primesc 50 de euro pe săptămână pentru mâncarea mea. Una peste alta, sunt mulţumită.

 

D.R.: Cum sunt preţurile în zona în care trăiţi?

I.: De exemplu, chiriile variază între 250-300 de euro pe lună pentru o garsonieră şi 450 de euro pe lună pentru un apartament. Preţurile în ceea ce priveşte mâncarea sunt acceptabile. La fel ca peste tot. Fructele şi legumele sunt mai ieftine, există pieţe de unde cumpărăm cu 80-90 de cenţi un kilogram de mere sau de roşii, sau de vinete.

————————————–

„Parmezanul, mozzarella, mascarpone, gorgonzola sunt foarte căutate şi sunt la preţuri bune. De la 2 euro, la 5 sau 7, în funcţie de cantitate. Acestea sunt foarte mult folosite în bucătărie. La sandwich-uri, la paste, la legume la cuptor, la sosuri sau la salate. Brânzeturile nu lipsesc de la masa italienilor.”

Ileana

————————————–

 

D.R.: Aveţi planuri de a vă mai întoarce în România?

I.: Deocamdată, absolut niciun plan. Nu am ce face acolo. Mulţi dintre românii din Italia care au rămas fără locurile de muncă s-au orientat către alte ţări. Şi au fost mulţi care au plecat din Italia către Anglia şi către ţările nordice. Acestea au fost preferinţele. Nu aş vrea să plec în altă parte, îmi place Italia, m-am obişnuit acolo. Dar, în cazul în care aş rămâne fără loc de muncă, sigur nu m-aş întoarce în România.

 

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!