Viata fara carti

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 16 ianuarie 2011

Aparitia unei carti a incetat demult sa mai fie un eveniment pentru presa de informare generala. Despre audiovizual ce sa mai vorbim, nici vorba sa strecoare, prin zecile de emisiuni de stiri care ne haituiesc 24 din 24 de ore, vreo informatie despre un fapt de cultura. Tragediile cotidiene, crimele grupate in functie de monstruozitatea lor, certurile politice sau bataile prin parlamente sunt stirile ideale, hrana noastra zilnica de violenta si prostie omeneasca. Prin infinitatea de manifestari ale caderilor umane spre speciile inferioare, se iveste, cand si cand, lumina firava a unei stiri despre carti. Ca si cum ar veni de pe alta planeta, stirile despre carti aluneca tacute prin spatiile interstelare ale existentei noastre, oferindu-ne o alternativa si chemandu-ne, discret, spre un alt tip de traire.

Cartea-eveniment a sfarsitului lui 2010 si inceputului lui 2011 este, pentru cultura romana, volumul lui Nicolae Manolescu „Viata si carti. Amintirile unui cititor de cursa lunga”. Ea readuce un gust pe care multi dintre noi il pierdem prea des si prea usor: acela al lecturii ca obisnuinta, ca „viciu” si ca leac. „Ma numar printre cei care nu pot trai fara carti. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie sa citesc asa cum am nevoie sa mananc si sa beau (…) Resimt fiecare zi fara o carte ca pe o zi pierduta”, marturiseste autorul. Este o marturisire pe care o putem regasi si in alte carti ale sale, dar, poate, nu cu pregnanta de aici si nici cu imperceptibila tristete care se insinueaza in seninatatea confesiunii. Cartea marelui critic si istoric literar roman nu este un indemn la citit, fiindca orice atitudine moralizatoare, dascaleasca, ii repugna. Dar, tocmai fiindca evita alunecarile didactice, ea ne pune in fata unor intrebari ale caror raspunsuri nu ni le putem oferi decat noi insine. Este o viata traita in apropierea cartilor, una mai putin parcursa de realitatile zilei? Este cumva una mai saraca in intensitatea trairii, mai firav pigmentata cu informatii de actualitate, mai slab agatata in conflictele care ne sfasie fara incetare existenta? Nicolae Manolescu ne spune ca, judecand astfel, gresim. Gresim nu ocazional, ci esential. Alungand cartea nu primim nimic de valoare in locul ramas liber. Spectacolul zilei consuma timp, dar nu ofera cunoastere. Nici eleganta a gandirii, nici usurinta a expresiei, nici sansa de a reflecta la noi insine. Timpul in care citim are o cu totul alta calitate, ne formeaza, ne innobileaza, ne provoaca la exercitii de imaginatie. Fireste, viata fara carti e posibila, dar asta ne-ar exila pe un taram trist, in care cuvintele se ofilesc, iar sensul oricarui gest dispare in subteranele unei taceri fara fior. Iar specia din care facem parte nu s-ar mai numi umanitate.


Etichete: , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!