Viata la Londra, „un infern de… catifea”

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 16 septembrie 2013

La 44 de ani a aflat cum este sa traiesti de pe o zi pe alta… A avut un acoperis deasupra capului doar prin bunavointa altora. Si nici acum nu stie daca saptamana urmatoare va avea de-ale gurii ori unde sa-si puna capul pe perna. Asa au trecut primele doua luni traite de Florin in Marea Britanie.

A venit la Londra sperand intr-o viata mai buna, dar a traversat o dureroasa dezamagire. „Stiti cum as numi eu tot ceea mi s-a intamplat? «Infernul de catifea»…”, ne-a marturisit romanul, tradandu-si firea poetica, dupa ce ne-a dezvaluit ca, in Romania, a lucrat timp de 25 de ani ca sofer…

Florin este un roman mititel si slabut, cu par grizonat care s-a deplasat la redactia Diaspora Romaneasca doar pentru a-si spune povestea. Chipul sau era intunecat si trist. Avea, insa, o voce baritonala. Cuvintele lui rasunau greoi in incapere. Iar spusele sale, rostite cu un ton grav, erau captivante… „De cand sunt aici, in capitala de pe Tamisa, am cunoscut niste doamne care mi-au spus ca am o voce sexy…”, a marturisit romanul razand. Si a adaugat, facand haz de necaz: „Vorbesc asa gros pentru ca am avut un accident de munca. In urma cu ceva ani, un disc abraziv aflat in rotatie s-a spart si mi-a sectionat gatul. Am fost operat si m-am ales cu vocea asta. E bine, totusi, ca ma gasesc femeile sexy; eu ma consideram handicapat…”, a glumit mai departe Florin, uitand pe moment ca venise sa isi spuna nefericirea…

————————————–

„Multi romani din Marea Britanie ma cunosc… Eu sunt soferul care ii duceam cu microbuzul de la Otopeni la Bucuresti, Tecuci sau Brasov. Unii au si numarul meu de telefon… Dar pe atunci nu ma gandeam ca si eu o sa ajung pe la Londra…”

Din cugetarile lui Florin, un sofer-filosof, „derapat” prin Marea Britanie

————————————–

 

 

Alungat din Romania de… probleme

Pe Florin l-au adus la Londra lipsurile si necazurile prin care a trecut in ultimul an… „11 ani am lucrat ca sofer in transportul public de calatori in Romania. Anul trecut, am suferit un divort… Si in aceeasi perioada, am avut si un accident auto. Nu a fost din vina mea, dar am fost la locul si momentul nepotrivit. Si, din pacate, a lasat urme… Iar dupa toate acestea, in luna mai a acestui an, mi-am dat demisia de la locul de munca; din cauza problemelor materiale pe care le traversam. M-am decis sa incerc sa lucrez pe un salariu mai bun. Si pana la urma, am hotarat sa plec in Marea Britanie, la sfaturile unui fost coleg care se afla aici de cateva luni. Mi-a promis chiar si un loc de munca”, ne-a povestit barbatul.

Florin a ajuns in metropola de pe Tamisa in 6 iulie, imediat dupa ce reusise sa faca rost de bani pentru a-si plati biletul de autocar de la Bucuresti la Londra. „Nu puteam sa vin cu avionul fiindca aveam foarte multe bagaje. Mi-am adus inclusiv cutia de scule pentru reparatii auto in greutate de 40 de kg; pentru ca eu, la baza, sunt mecanic auto.”

Prietenul care il invitase in capitala Regatului Unit l-a ajutat cu cazarea in primele doua saptamani, dar nu i-a oferit si locul de munca promis.

————————————–

„Mi-e teama ca nu o sa rezist in Marea Britanie. Pentru ca eu de cersit nu cersesc, de furat nu fur si pe strada nu stau. Si cand mi-a fost foame, nu am mancat. Mi-am controlat sentimentul de foame prin ratiune.”

Florin, 44 de ani

————————————–

 

In voia sortii…

Romanul de 44 de ani proaspat ajuns la Londra a gasit ceva de munca prin intermediul unui anunt afisat la „o alimentara romaneasca din cartierul Tottenham”. „Am vazut ca se cauta un lucrator pentru o spalatorie auto, in afara Londrei. Lucreaza doar romani acolo, desi patronul e grec. Jobul era doar pe sambata si duminica. M-am dus si m-au acceptat. Inca lucrez la ei.”

Apoi, el a incercat fara succes sa lucreze in constructii. „Am muncit doar de doua ori, odata ca salahor si odata vopsitor, dupa ce am stat «la strada». Mi-am dat seama ca nici nu prea am sanse sa prind astfel de joburi… Sunt multi care stau de multa vreme acolo sa vaneze o zi de munca si, in general, sunt preferati cei care stiu engleza. Iar eu nu prea stapanesc aceasta limba, din pacate”, ne-a mai povestit Florin.

————————————–

„Am 44 de ani si chiar ma gandeam sa ma vopsesc, poate ma avantajeaza la gasirea unui loc de munca. Pentru ca iti trebuie si noroc, nu e vorba numai de pregatire… .”

Florin, 44 de ani

————————————–

 

In plus, in urma accidentului auto pe care il suferise in urma cu un an, in Romania, barbatul a ramas cu o usoara deformatie la talpa piciorului. „Sunt si asa slabut, si acum nici nu-mi mai permit sa fac munca fizica, desi mi-as dori asta. In constructii se cauta oameni cu muschi… Totusi, in cele cateva zile pe care le-am petrecut pe santier, s-a intamplat sa fie necesar sa executam o lucrare de vopsire la 14 metri inaltime. Nu voia nimeni sa o faca. M-am cocotat eu acolo sus, pe o scandura ingusta, fara nicio masura de protectie. Cand ma uitam in jos, ma lua cu ameteala, dar aveam de platit chiria…”, a continuat povestea romanului.

Si casa in care a locuit i-a produs amaraciune. „Prietenul meu m-a dus la o casa unde se platea 55 de lire pe saptamana de persoana. Stateam patru sau cinci intr-o camera si era o singura baie la 15 persoane. Era inchiriata de niste romi din Romania, care stateau si ei acolo, patru adulti cu doi copii. Mai locuiau in aceeasi casa si patru romi din Bulgaria. Dupa doua saptamani, m-am mutat in alta casa de romani, in conditii mai civilizate, pot sa spun. Doar 50 de lire/saptamana, cate doi in camera”, ne-a mai povestit Florin.

————————————–

„Am fost unul dintre primii care au lucrat la compania British Petroleum cand au deschis statia de alimentare cu combustibil aviatic a aeronavelor din Romania, pe aeroportul Otopeni. Era condusa de Paul Dubinski, un britanic care m-a instruit si mi-a dat licenta. Se intampla in 1998 si am lucrat un an cu el. Daca l-as intalni, l-as saluta. Dar nu stiu daca ma mai tine minte…”

Florin, 44 de ani

————————————–

 

Romania, imposibila. Marea Britanie, o dezamagire…

In fiecare weekend, romanul de 44 de ani se roaga sa nu ploua; pentru ca spalatoria auto la care lucreaza doar sambata si duminica este in aer liber si nu functioneaza pe vreme ploioasa…

„Normal ar fi sa ma intorc in Romania. Dar am de platit o rata la banca, pensia alimentara baiatului meu care este in clasa a IX-a si intretinerea la apartament. Am restante la plata cheltuielilor de 28 milioane de lei. Daca m-as intoarce, m-as trezi din nou in datorii”, spune descumpanit romanul.

Florin tine legatura atat cu baiatul sau, cat si cu fosta sotie. Acestia ii spun la telefon sa aiba grija in primul rand de sanatate, dar asteapta in acelasi timp si ajutor financiar de la Londra.

„Am avut alte asteptari de la aventura mea in Marea Britanie. Eram sigur ca voi gasi de lucru, altfel nu ma incumetam sa plec fara bani”, recunoaste acum, cu deznadejde, Florin. Pentru el, Regatul Unit a reprezentat doar o dezamagire… „Am gasit aici o tara in care toate merg pe dos fata de Romania. Sunt cu susul in jos… Si britanicii se mai si simt bine asa. Robinetele separate la baie sunt o idee cat se poate de proasta. Si sensul de mers al autovehiculelor mi se pare fara logica… Singura explicatie pe care o gasesc tine de… strategia militara. Cred ca au gandit circulatia pe dos doar ca sa nu ii poata invada rusii”, observa, cu haz, romanul. „Totusi, ca sofer, nu am putut sa nu observ ca aici se circula foarte incet. Am dedus ca englezii nu sunt stresati. Bucurestiul este foarte aglomerat si cei de la volan sunt nervosi si pentru ca au probleme cu ziua de maine”, este concluzia acestuia.

————————————–

„Cei mai multi oameni nu sunt apti sa conduca o masina. Soferia ar trebui invatata inca din copilarie, dar nu la modul mecanic. Trebuie sa iți intre in mentalitate.”

Florin, 44 de ani

————————————–

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!