VIITOR LA UMBRA BREXITULUI

Articol publicat in sectiunea Acte, Bani, taxe şi beneficii, Muncă, Reportajul săptămânii pe data 4 iulie 2016

Diaspora Romaneasca_Viitor la umbra Brexitului

Brexitul pare a fi un produs al umorului negru britanic, dus la extrem. Cum de s-a ajuns aici? Politicienii, imobili, refuză deocamdată să joace oficial cartea Brexitului. De altfel, presiunile vin din toate direcţiile, indicând parlamentarilor britanici că drumul despărțirii de UE este un drum al pierzaniei, pentru UK, pentru UE şi pentru întreaga lume, într-un context geopolitic şi economic deloc potrivit.

Ca români în UK, avem cu adevărat motive să ne temem? Da, există un element al incertitudinii, dar lucrurile nu stau chiar rău. Sunt soluţii bune pentru noi în toate variantele. Plus că, acum suntem europeni, ca nemţii sau francezii, iar UK nu va putea împărţi Europa pe regiuni cu care să negocieze în termeni diferiţi, nu i s-ar permite.

În reportaj puteţi afla declaraţia unor români din UK pe tema Brexitului, o analiză a potenţialelor dificultăţi cu care ne-am putea confrunta, precum şi argumente potrivit cărora traiul nostru în UK n-ar trebui să fie afectat de un eventual Brexit total, parţial sau blând.

 

 

Un Brexit neconvingător

 

Britanicii au ales şi de această dată să fie diferiţi. Şi-au văzut ţara manipulată de la Bruxelles, au văzut-o invadată de străini, fără a avea măcar vreo promisiune că situaţia poate fi ţinută sub control, au simţit că nivelul lor de trai este în scădere, iar cauza relelor pentru toate acestea şi altele ar fi apartenenţa la UE. Şi au votat, în referendumul de săptămâna trecută, pentru ieşire. Au făcut-o parcă în neştire, iar acum totul este în aer, ca după o explozie. Nu există un plan, ci doar o întârziere a luării vreunei decizii. E un rezultat halucinant pentru o clasă politică ce nu concepe o Mare Britanie în afara Uniunii Europene.

Mai nimeni nu se aştepta la un Brexit şi totuşi s-a întâmplat. Iar acest referendum, chiar dacă este unul consultativ pentru parlamentul britanic, care are puterea de a-l lua în seamă sau de a-l ignora, reprezintă un moment istoric cu consecinţe importante, dacă nu chiar grave, potenţial pentru întreaga lume. Chiar dacă UK va decide să rămână în cadrul UE, ca şi până acum sau negociind o poziţie un pic modificată, referendumul de pe 23 iunie a deschis nişte răni care ar putea să nu aibă vindecare. Lumea nu va mai fi aşa cum a fost.

În cele câteva zile de la referendum, „radicalismul” britanicilor naţionalişti a creat un val de incidente rasiste la adresa imigranţilor din Regat. Dacă până acum a fi „Romanian” era pentru unii un detaliu jenant, acum ar putea fi în unele cazuri chiar un chin. Şi nu este vorba doar de români. Un britanic aflat deja la a treia generaţie în UK după ce bunicul său imigrase aici din Polonia, s-a trezit că este „trimis la el acasă”, or, singura lui „vină” era aceea că avea un nume de familie polonez. Mai nou, musafiri nepoftiţi în UK se simt şi olandezii sau nemţii, care până acum se considerau egalii britanicilor.

Românii din Marea Britanie au înţeles că, în mare parte, n-ar trebui să se teamă de rezultatele acestui vot şi că, din multe motive, dreptul de liberă mişcare al cetăţenilor comunitari din UK n-ar putea să ne fie refuzat. Dar, pentru simplul fapt că există o posibilitate ca ce-i mai rău să se-ntâmple, trădăm o oarecare stare de panică.

 

„Românul, înainte de toate, trebuie să își respecte statutul legal”

Alina Balatchi, Co-Founder myRO Aplicația Diasporei, master în Științe Politice: „Brexit. O temă care ne preocupă de câteva zile, pe unii, dar care a ocupat prima pagină a ziarelor timp de câteva luni. Au defilat prin fața noastră toți liderii politici din Marea Britanie, cu argumente mici sau mari, iar în ultimă fază dezbaterea a trecut granițele, statele membre ale Uniunii Europene exprimându-și la rândul lor punctul de vedere.

Campania pro-Brexit din Marea Britanie a apelat la cea mai dureroasă temă pentru cetățenii săi: imigrația și efectele ei asupra sistemului de sănătate și al celui de educație. De partea cealaltă, s-au invocat argumente de ordin economic și geopolitic, dar premierul, care a câștigat un nou mandat tocmai prin promisiunile de a renegocia această temă fierbinte a imigrației, nu a putut să se eschiveze. Astfel, alegătorul de rând, afectat de aspecte specifice, nu a cântărit întregul spectru și nici nu s-a informat pe deplin în ceea ce privește consecințele. În fața buletinului de vot, majoritatea a votat emoțional pentru părăsirea Uniunii Europene.

Vineri ne-am trezit într-o Europă cuprinsă de panică. Majoritatea nu înțelegeau faptul că un referendum are caracter consultativ și credeau că Marea Britanie părăsise deja Uniunea Europeană. Inclusiv Europa a reacționat impulsiv, nemaiașteptând un punct de vedere al Parlamentului britanic și cerând Regatului să stabilească termenii retragerii. O parte a populației a inițiat o petiție pentru organizarea unui nou scrutin, în timp ce Google ne informa că în topul căutărilor figura expresia „Ce este UE”. Marea surpriză a venit când arhitecții Brexit au început să își retragă promisiunile de campanie și au recunoscut tacit că nu au un plan bine stabilit pentru ce va urma.

Evident, ne aflăm într-o situație incertă, dar avem o componentă definită: societatea britanică suferă în urma politicilor care administrează defectuos fluxul de migranți către Marea Britanie. Suferă sistemul de sănătate, cel social, cel educațional… iar consecința este această nemulțumire care plutește în aer. Indiferent de retragerea sau rămânerea în UE, Anglia va trebui să confrunte aceste aspecte și să vină în întâmpinarea nevoilor societății civile.

Cum ne afectează însă pe noi? În ceea ce ne privește, nu vor exista consecințe în viitorul imediat. Românul, înainte de toate, trebuie să își respecte statutul legal – să îndeplinească toate condițiile impuse de statul de drept și să încerce să se integreze. Astfel, să muncească în condiții legale, să se înregistreze ca rezident, să învețe limba engleză și să respecte normele. (…) Este un moment de cumpănă și e necesar să ascultăm și să respectăm opinia celor de lângă noi.

Mesajul către fiecare dintre noi, român sau britanic, ar fi că o societate funcționează atunci când membrii ei muncesc activ în interesul ei. Pentru un sistem multicultural precum Marea Britanie este astfel necesar ca fiecare dintre noi, cei sosiți aici pentru un trai mai bun, să ne integrăm. În acest sens, noi, echipa myRO –  Aplicația Diasporei, am hotărât să sprijinim organizarea de seminarii de informare pentru comunitate. Cei care sunt parte a societății de aici trebuie la rândul lor să valorifice capitalul uman. Mai presus de toate, toți trebuie însă să construim împreună.”

 

De muncă să fie, că schimbăm şi ţara

Unii români s-au arătat dornici de a se muta în Scoţia, Ţara Galilor sau Irlanda de Nord, fiecare din aceste ţări anunţând într-un fel sau altul că ar fi interesate să-şi caute independenţa faţă de Regatul Unit la Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, tocmai în ideea de a cere reintegrarea în UE în cazul unui Brexit. Alţi români, veniţi recent în Marea Britanie din Italia şi Spania din cauza oportunităţilor de muncă mai mari şi mai bune, acum se gândesc deja că, în condiţiile în care acasă nu s-ar putea întoarce, singurele variante pentru ei ar mai fi ţările scandinave, Franţa, Germania etc.

 

Prim-ministrul care face sau desface Brexitul

Sentimentul general este că un Brexit autentic nu va avea loc. Boris Johnson caută să devină liderul conservator şi următorul premier britanic. El, alături de Nigel Farage, a fost marele susţinător al Brexitului. Doar că, notează Financial Times, susţinerea lui pentru Brexit de până acum era prea vagă. În următoarea perioadă ar trebui să spună exact ce are de gând să facă cu Marea Britanie, pentru că pieţele financiare şi economia reală sunt foarte afectate de starea de incertitudine. Ei bine, orice poziţie ar lua în situaţia următoare, scrie ft.com, va fi interpretată de parte a suporterilor lui ca pe o trădare.

Boris Johnson ar putea alege să menţină Marea Britanie pe piaţa unică europeană, renunţând la statutul de membru al UE. Doar că o bună parte dintre cei care au votat Brexitul se vor simţi insultaţi pentru că problema imigraţiei ar rămâne aceeaşi. Iar dacă ar prioritiza controlul strict al libertăţii de mişcare, i-ar supăra pe britanicii tineri şi întreaga Londră cosmopolitană. Sau ar putea să rămână nehotărât şi să afunde tot UK-ul într-o recesiune adâncă. Respectiv, ar putea să renunţe în totalitate la ideea Brexitului sau să organizeze un nou referendum.

Însă drumul lui Boris Johnson către Downing Street nu este lipsit de obstacole. Theresa May, actualul ministru al Afacerilor Interne, este propusă şi ea pentru şefia conservatorilor şi pentru postul de prim-ministru. S-ar spune că este un candidat mai bun. Doar că ea l-a susţinut pe David Cameron în campania lui de rămânere în UE, promiţând, în schimb, că departamentul guvernamental care se va ocupa de punerea în practică a Brexitului va avea în frunte un politician pro-Brexit.

—————————————

Românii, pasă proastă în UK, de 12 ani

 

Vorbind strict de situaţia noastră, a românilor, în Marea Britanie, putem spune cu certitudine că, alături de bulgari, care au avut neşansa să fie puşi în aceeaşi „oală” cu noi, am fost marii pierzători în comparaţie cu celelalte naţii care au aderat la UE în ultimii ani.

În anii ʼ90, putem recunoaşte, englezii ne-au primit ca pe fraţii lor. Eram puţini, într-adevăr, câteva mii, şi am cerut azil sau am ales să rămânem imigranţi ilegali. A fost o perioadă productivă, românii putând accesa cu uşurinţă locuri de muncă cu salarii excelente.

Mai târziu, prin ʼ98-ʼ99, a apărut fenomenul vizelor de afaceri, prin care românii şi cetăţenii celorlalte state est-europene care erau în discuţii pentru aderarea la UE puteau cere să se stabilească în Marea Britanie legal pe baza unei vize de afaceri, conform dreptului oferit de tratatele de preaderare la UE.

Iniţial, vizele de business erau un produs exotic, devenind un fenomen de amploare abia prin 2003-2004. Românii şi toţi ceilalţi est-europeni ajunseseră să obţină astfel de vize chiar de la ambasadele britanice din ţările de origine. Marea Britanie devenea tot mai accesibilă şi est-europenii profitau din plin. Până la acea oră, în presă nu se vorbea nimic negativ de români sau de alţi est-europeni.

Totul s-a terminat la începutul lui 2004, când a apărut scandalul vizelor de business, pe fondul unor neajunsuri la procedura de acordare a acestora de către Home Office. În acel moment a apărut presa potrivnică pentru est-europeni, în special pentru români şi bulgari. La ceilalţi est-europeni ale căror ţări urmau să adere la UE pe data de 1 aprilie 2004, n-a fost nici o miză. Chiar dacă scandalul vizelor de business i-a împiedicat să obţină vize de business până la 1 aprilie 2004, după acest moment ei au avut drepturi totale de a se stabili şi munci în Marea Britanie; zis şi făcut, astfel că au venit cu sutele de mii şi s-au răspândit prin tot UK-ul în căutare de cele mai bune job-uri.

Românii n-au fost la fel de norocoşi. Chiar dacă România şi Bulgaria deveniseră recent membre NATO, au primit o amânare a aderării la UE, pentru 1 ianuarie 2007. Doar că până în 2007 aplicaţiile pentru vize au mers extrem de greoi, iar la 1 ianuarie 2007, când România a devenit membră UE, n-a primit dreptul la liberă mişcare pe piaţa muncii în cadrul UE, aşa cum primiseră, spre exemplu, polonezii, cu trei ani mai devreme. Şi ni s-au pus tot felul de beţe în roate, precum la aplicaţia pentru NINO. Dreptul la muncă a venit mai târziu, abia la 1 ianuarie 2014. Dar nu fără a fi umiliţi în presa britanică, umilinţe ce s-au continuat până astăzi, subiectul imigraţiei românilor şi bulgarilor ajutând politicienii populişti ai Marii Britanii să-şi facă jocurile după plac. Obţineam drept nelimitat la muncă în Marea Britanie, ca şi cetăţeni români, la o distanţă de zece ani de polonezi. Aveam să începem să călcăm şi noi pe unde mai fuseseră polonezii şi de unde aceştia culeseseră deja cele mai bune oportunităţi.

Iar acum, la peste doi ani după 1 ianuarie 2014, când ne-am bucurat enorm, ştiind că, în sfârşit, nu mai suntem cetăţeni europeni de mână a doua şi că avem la îndemână toate drepturile în cadrul UE, când am prins curaj şi am venit în număr mai mare în UK, iată că britanicii votează Brexitul. Ca noi şi toţi ceilalţi europeni comunitari să ne deplasăm în Marea Britanie şi să muncim doar cu acordul lor, pe baza unei vize. Oare se va pune în aplicare Brexitul? Chiar într-atât să ne urmărească ghinionul în UK? Nu putem sta nicicând liniştiţi în această ţară?

—————————————

În pagina următoare: Situația românilor după Brexit

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Cristian Enache, Gelu Irimia

Comentarii

O parere la “VIITOR LA UMBRA BREXITULUI”

  1. Zidul birocratic secret Spune:

    Femeile casnice,chiar daca au stat 5 ani si chiar daca au copii si sunt casatorite cu cetateni britanici,nu li se va da drept de resedinta sau cetatenie ca nu au lucrat si nu au platit impozite, doar daca sotul are bani multi in cont sau salariu foarte mare. Asta este dispozitie secreta denumita zid administrativ.Asa a fost si inainte.Trebuie pus in detaliu in acordul de Brexit ca Anglia sa fie fortata sa se conformeze.Autoritatile sunt abuzive, iar imigratia a fost sub sefa de guvern actuala timp de 5 ani.

Spune-ti si tu parerea!