Viitorul înseamnă acum

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 7 august 2014

Aţi aflat că naţionala feminină de handbal U18 este campioană mondială. Fetele noastre au trecut în finală de o Germanie care nu a ştiut pe ce lume se află, iar scorul spune asta din plin: 32-21 pentru România. La fotbal, la o asemenea diferenţă, desigur, raportată la o partidă de fotbal, s-ar fi spus că “le-am urcat pe garduri”. La handbal nu se spune nimic. Se uită marcatoarele, golgeterii, maniera de joc, şi tot. Rămâne rezultatul, sec, 32-21, şi o evoluţie fantastică a unei naţionale de-a noastre în faţa unei forţe de joc, pentru că Germania nu poate fi socotită altceva, indiferent de nivelul la care se joacă.

Doar că de aici începe problema acestor fete extraordinare. Fete cărora le-a fost promisă suplimentarea primei pentru cucerirea titlului, doar că asta nu le-ajută. Pentru că pericolul care le paşte este mult mai mare, şi nici o sumă de bani nu este suficientă pentru a-l acoperi.

Fetele acestea nu au unde să joace. Echipele noastre, mai ales cele din Liga I, umblă după componente străine. Bune, nu spunem nu, cu valori care permit rezultate, performanţe. Însă în aceste condiţii, un copil de maximum 18 ani care a măturat pe jos cu următoarea generaţie a Germaniei nu are unde să crească. Locurile în compartimente sunt ocupate de jucătoarele importate şi de titularele de drept, indiferent de vârsta la care se află ele. Un contract în străinătate le poate salva, şi sunt sigur că asemenea contracte vor apărea, dar oare este corect şi ne ajută cu ceva?

Poate că este timpul ca federaţia de la Bucureşti să lase certurile şi să se uite la viitor. Iar viitorul spune că a obliga echipele de Liga I să alinieze în prima garnitură măcar două componente de viitor nu pare deloc rea.

Altfel, ca de atâtea ori, viitorul ca trece pe lângă noi. Spre alte zări, mai atente.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!