VIN LA LONDRA, LA MUNCĂ! ZILNIC!

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Reportajul săptămânii, Transport pe data 8 iunie 2015

Diaspora Romaneasca_Vin la Londra, la munca. Zilnic

Distanțele la Londra au o cu totul altă dimensiune comparativ cu cele cu care ne-am obișnuit prin satele și orașele României.

Zilnic, mai mult de un milion de oameni petrec ore „pe drum” de acasă și până la locul lor de muncă din Londra sau din vecinătatea metropolei. Iar printre ei se află numeroși români. Ei au uitat cum era să faci „naveta” și se numesc acum „commuters”, conform terminologiei britanice.

„Navetiștii” români din Londra pot fi văzuți în trenurile aglomerate care sunt „înghițite” în fiecare zi de uriașa metropolă de pe Tamisa; sau în mijloacele de transport în comun care străbat capitala pe deasupra sau pe sub pământ; ori în traficul nebun de pe rețeaua de șosele și autostrăzi ce împânzesc uriașa întindere urbană.

Toți iau parte la „goana” colectivă spre locul de muncă care cuprinde cu fibrilație, în fiecare zi, metropola londoneză…

 

 

Patru-cinci ore dus-întors în fiecare zi…

 

Peste 1,2 milioane de oameni iau cu asalt în fiecare dimineață toate arterele de circulație ale Londrei.  Ei „aleargă” de la casele lor spre locurile de muncă, dând astfel viață metropolei. „Goana” lor se reia la sfârșitul zilei, după orele de muncă. Atunci, aceeași mulțime face cale-întoarsă, poate mai puțin grăbită, dar creând din nou aglomerație pe străzi, ca și pe căile ferate. Iar unii români stabiliți pe aceste meleaguri participă, zi de zi, la acest tumult de oameni, aparent, în continuă mișcare…

„Naveta” este parte esențială între experiențele cotidiene ale unui român stabilit la Londra sau în imediata apropiere a metropolei de pe Tamisa. Doar că oamenii plecați din România și ajunși să circule zi de zi în capitala Regatului Unit se numesc „commuters”. Acesta este termenul folosit în limba engleză pentru echivalentul românesc „navetiști”. În plus, deplasările lor sunt uneori lungi și în mare viteză. Iar poveștile lor diferă mult față de cele despre „naveta” cu care erau obișnuiți în țara lor natală…

 

Cu trenul, în afara Londrei

Trenul este mijlocul de transport public cel mai solicitat de către lucrătorii care călătoresc zilnic spre locul de muncă prin interiorul metropolei londoneze, conform website-ului companiei Transport for London, www.tfl.co.uk. Cei care umplu vagoanele ce rulează în viteză pe calea ferată cred că acesta este mijlocul cel mai sigur și cel mai confortabil pentru astfel de călătorii cotidiene.

„Timp de doi ani am călătorit aproape în fiecare zi lucrătoare, cu trenul, spre locul de muncă!”, ne-a dezvăluit Crina R., o româncă de 39 de ani, care se stabilea în Londra în 2007. Ea își amintește cum a făcut „naveta” din nord-estul metropolei până în Saint Albans, orășel situat în afara Londrei, în vecinătatea nord-vestică a capitalei.

„Plecam dimineața înainte de ora 7:00 pentru a ajunge la serviciu la ora 8:00. Făceam cam 75 de minute pe drum și trebuia să merg cu trei mijloace de transport public. Mai întâi luam autobuzul, apoi circulam cu metroul și pe urmă cu trenul pentru circa o jumătate de oră”, ne povestește Crina. Iar „itinerariul” se repeta în sens invers, după orele de muncă, la întoarcerea acasă.

Călătoria avea atât avantaje, cât și dezavantaje, rezultă din expunerea româncei. „Mi s-a părut foarte confortabilă deplasarea cu trenul la un loc de muncă în afara Londrei. Spun asta pentru că vagoanele erau întotdeauna destul de goale, având în vedere că navetiștii care merg zilnic în afara Londrei sunt mai puțini decât cei care vin din exterior în metropolă. Deci, aveam întotdeauna un loc unde să mă așez. Era mai greu să găsesc un scaun liber după-masă, când mă întorceam de la lucru. Atunci trenurile erau mult mai aglomerate”, mai spune Crina.

Ea își amintește că aceste călătorii zilnice erau „destul de costisitoare”: „Plăteam 82 de lire sterline pe săptămână. Atât era prețul abonamentului din Londra până în St Albans. Este adevărat că acest preț includea și deplasarea cu autobuzul în Londra și cea cu metroul. Totuși, mi s-a părut scump pentru salariul pe care îl câștigam în acea perioadă.”

Orele de muncă plus cele aproximativ trei ore petrecute pe drum îi ocupau tot timpul româncei, mai spune aceasta. „Mă sculam dimineața la șase și mă întorceam acasă seara la 7:00. Nu îmi rămânea timp liber deloc. Era neplăcut mai ales iarna, când plecam pe întuneric și mă întorceam pe întuneric. Și lucram opt ore în fața calculatorului, la birou. Era extrem de obositor”, mai spune femeia, vorbind despre dezavantajele „navetei” britanice.

————————————–

„Consider că e mult mai avantajos să călătoresc cu trenul decât cu mașina. Am fost de câteva ori cu mașina la lucru și a fost foarte stresant. Este aglomerație mare pe autostradă, sunt blocaje și riscuri de accidente. În tren mă simt mai relaxată. Mă așez pe scaun și citesc până la destinație…”

Crina R., „navetistă” cu trenul

————————————–

 

Vagoane pline, timp și preț redus

Crina R. folosește și în prezent trenul pentru a se deplasa la locul de muncă, dar a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a reduce timpul petrecut „pe drum”. „Mi-am găsit un alt loc de muncă în nord-vestul Londrei și m-am și mutat în afara metropolei”, precizează ea. Românca ne-a mărturisit că, de trei ani, și-a găsit un alt job, „tot de birou”, în zona londoneză Harrow. Apoi, ea și familia ei au găsit o locuință nu departe de locul de muncă. „Am căutat să ne mutăm în așa fel încât să fie într-o localitate din afara Londrei, dar care să aibă legătură directă cu zona unde lucrez. Și așa am ajuns la Chesham, oraș din comitatul Buckinghamshire. De la Chesham și până în Harrow se poate ajunge cu trenul, dar și cu metroul. Chesham se află la 30 de mile distanță de centrul Londrei, dar în oraș se află ultima stație de pe linia de metrou Metropolitan. Așa că, în prezent, pot să ajung la lucru în doar 40 de minute”, afirmă Crina cu mulțumire în glas.

Ea spune că are acum „o grămadă de avantaje”. „În primul rând, la locul de muncă actual nu trebuie să mă deplasez zilnic. Mi se permite să lucrez două zile pe săptămână de acasă și merg doar trei zile la birou, în Harrow. Deci, mi s-au redus și cheltuielile cu transportul. Acum cheltui doar 60 de lire sterline pe săptămână”, subliniază românca.

Ea recunoaște că există și „o parte negativă”. „Trenurile care merg din Buckinghamshire spre Londra sunt tot timpul pline. Uneori, dimineața, mai găsesc câte un loc liber în tren, dar după câteva stații, vagoanele ajung să fie arhipline. La fel și la întoarcere…”, mai spune Crina. Ea ne-a mărturisit că numai de la firma pentru care lucrează „mai sunt vreo 10 persoane” care se duc la serviciu cu același tren.

————————————–

Naveta… cu bicicleta

 

„Lucrez pentru o familie de francezi care muncesc la rândul lor pentru Uniunea Europeană. Atât ea, cât şi el fac parte din câteva proiecte legate de mediul înconjurător şi sunt foarte stricţi atunci când vine vorba de poluarea, natură, natural, etc. Pe lângă faptul că mănâncă numai bio, el merge la serviciu cu bicicleta şi pedalează câte o oră şi jumătate la dus şi o oră şi jumătate la întors. Asta deşi are două maşini noi şi foarte scumpe în garajul de acasă. Eu, practic, nu prea pot să înţeleg, cum un om care are de toate, îmbrăcat la costum, cu cravată şi servietă îşi ia pantofii la pachet, se încalţă cu adidaşi şi porneşte pur şi simplu aşa… Şi culmea, e şi foarte prost dispus în zilele în care plouă, doar pentru că nu se poate duce cu bicicleta la muncă şi este nevoit să scoată maşina din garaj…”

M., 46 de ani

————————————–

 

 

„Commuters” pe autostradă

 

Constantin Ifrim petrece zilnic „minim trei ore” în autoturismul propriu, pe șosele sau pe autostradă, prin Londra și împrejurimi. El susține că soluția „navetei” cu autoturismul este „cea mai ieftină”. Dar admite că această modalitate de a călători este obositoare și riscantă…

„Parcurg zilnic cam 100 de mile de la casa în care locuiesc, în afara Londrei, și până în Enfield (cartier din nord-estul capitalei britanice – n.r.). Cam jumătate din timp îl petrec pe autostrada M25, care înconjoară Londra”, își începe Constantin mărturisirea. Românul face acest drum împreună cu fetița lui care frecventează o școală din apropierea locului său de muncă.

„Am ales să călătorim cu mașina pentru că timpul petrecut pe drum este mai scurt decât cu mijloacele de transport în comun”, ne lămurește bărbatul. El spune că dacă ar merge cu trenul și metroul, ar face aceeași distanță în timp mult mai îndelungat. „Dacă nu este aglomerație, facem cu mașina cam o oră sau 70 de minute. Și dacă mai prindem câte un blocaj la orele de vârf, tot ajungem în 90 de minute. Dar dacă ne-am deplasa cu transportul public, ar dura peste două ore să ajungem la destinație”, ne explică Constantin.

Autoturismul este mai avantajos și din punct de vedere financiar, susține românul. „Ca să fac un plin mă costă maxim 70 de lire sterline. Și ne ajunge pentru toată săptămâna, în condițiile în care venim în Londra zilnic, eu și fetița mea. Dacă am plăti abonamente de transport, am cheltui dublu…”, insistă acesta.

Constantin recunoaște că nu este ușor să conduci zilnic trei-patru ore. „Este obositor. Trebuie să fii tot timpul odihnit și concentrat, să conduci cu mare atenție, mai ales când ești cu copiii în mașină. Doamne ferește să faci vreun accident…”, adaugă cu seriozitate bărbatul.

————————————–

„Am noroc că fac jumătate din drumul meu pe autostrada M25, care are patru-cinci benzi pe fiecare sens de mers. Este tot timpul plină cu mii de mașini, însă este totul foarte bine organizat. Nici la orele de vârf, când este trafic la greu, nu se circulă cu dificultate.”

Constantin, un român care petrece zilnic patru ore la volan

————————————–

 

 

De frica „navetei”…

 

Experiența de navetist la Londra l-a speriat atât de tare pe un român încât acesta a decis să își cumpere un apartament în imediata apropiere a clădirii în care lucrează. Și acesta este hotărât să se mute din nou, cu locuință cu tot, de câte ori își va schimba locul de muncă.

 „Am călătorit zilnic patru ore, timp de șase luni. Se întâmpla în 2006, în primul an în care ajunsesem la Londra. Lucram pe atunci și zece ore pe zi. În plus, făceam două ore dus și încă două ore întors până acasă. A fost groaznic…”, spune acum Petrișor V., un tânăr de 35 de ani, originar din sud-vestul României.

„Apoi m-am gândit foarte matematic cum să îmi organizez viața. Am ajuns la concluzia că se merită să plătești mai mult pe o chirie într-o zonă cât mai centrală și să salvezi timp personal și bani pe transport”, susține Petrișor.

Prima sa locuință într-o zonă cât mai centrală a fost în zona Mannor House, aflată în „zona doi” de împărțire a Londrei în cercuri concentrice, adică foarte aproape de centru… Lucra încă la același job solicitant. „Aveam mai mult timp la dispoziție, am început să mă interesez de alte locuri de muncă. Căutam locuri de muncă aproape de casă relativ, adică mai în nordul Londrei. La un moment dat, mi-am găsit o slujbă mai bună până la care aveam de parcurs doar o distanță mică. Făceam 15 minute cu autobuzul. Era o schimbare mare. Am redus și programul de lucru la opt ore pe zi, față de zece ore. Viața a început să aibă altă culoare”, spune românul.

Fericirea nu a durat mult. Totuși, „m-am învățat cu binele și am rămas pe poziție”, mărturisește acesta.

„Într-o zi am aflat că locuința unde stăteam avea să fie dărâmată pentru construirea unui hotel. A trebuit să mă mut. Nu prea îmi convenea, mi se părea o zonă foarte bună. Am căutat, totuși, ceva la fel de aproape de serviciu. Și am găsit. Am stat acolo trei ani de zile. Era și mai aproape. Făceam șapte minute cu bicicleta. A fost iar o reducere la transport, inclusiv la cheltuieli. Nu mai trebuia să îmi fac abonament săptămânal de autobuz. Nu mai aveam cheltuieli deloc cu transportul”, mai menționează Petrișor.

————————————–

„Sunt tânăr și nu mă gândesc la o locuință pe viață. Când voi avea familie se schimbă prioritățile, dar, în acest moment, cel mai important criteriu este distanța față de locul de muncă. În niciun caz nu aș mai face naveta două ore dus și încă atât întors.”

Petrișor, un român care nu mai vrea să facă naveta

————————————–

 

Banii de transport, investiți în locuință

Economiile i-au permis lui Petrișor să își cumpere propria locuință, apelând la un credit ipotecar (mortgage). „M-am decis că orice s-ar întâmpla nu mai trebuie să mă îndepărtez de locul de muncă. Așa că am hotărât să îmi cumpăr un apartament și nici nu am mai căutat altceva decât apartamente în zonă. Mi-am cumpărat apartament la cinci minute de locul de muncă”, insistă românul. El s-a mutat în locuința sa proprie în 2012. „Stau acolo de trei ani”, precizează el. Și crede că a făcut bine.

„M-am gândit că, la un moment dat, o să schimb locul de muncă, dar la momentul respectiv, aveam un job stabil de care eram mulțumit și m-am gândit că merită investiția. La urma urmei, nici apartamentul nu este o constantă. Pot oricând să vând apartamentul pentru a-mi cumpăra altceva în zona în care o să lucrez”, continuă mărturisirea lui Petrișor.

 

————————————–

„Naveta” londoneză în date și cifre

 

„Aproximativ 1.215.000 de persoane călătoresc în fiecare zi de la și spre locul lor de muncă sau la studii în Londra sau în imediata vecinătate a metropolei. Dintre aceștia, 882.000 se deplasează din exterior în interiorul capitalei britanice, în timp ce doar circa 333.000 călătoresc din metropolă în afara acesteia. Durata medie a unei astfel de deplasări este de 72 de minute.”

Sursa: Oficiul Național de Statistică, din rezultatele recensământului populației efectuat în 2011

 

„Commuters Belt” (Inelul navetiștilor) este numele încetățenit pentru a defini aria urbană din jurul capitalei Regatului Unit, unde oamenii preferă să se mute pentru a călători zilnic în interiorul metropolei, la muncă sau pentru studii. Commuting Belt este compusă din zone care fac parte din șase comitate care se învecinează geografic cu Londra. Acestea sunt: Hertfordshire, Essex, Kent, Surrey, Berkshire, Buckinghamshire. „Inelul navetiștilor” nu este o zonă închisă, dimensiunile sale fiind în permanentă expansiune. Populația totală a metropolei londoneze, incluzând așa-numitul „Commuting Belt”, se ridică la nu mai puțin de 13.614.409 persoane.”

Sursa: Enciclopedia online Wikipedia

 

„Fenomenul numit „commuting” influențează direct evoluția prețurilor locuințelor în zonele din vecinătatea capitalei Regatului Unit. Fiecare casă aflată în interiorul „Commuters Belt” (Inelul navetiștilor) s-a scumpit în 2014 cu aproximativ 3,5%. Prețul unei astfel de proprietăți imobiliare se va mări și mai mult în următorii ani. Se estimează că valoarea unei astfel de locuințe va fi mai mare cu 21% la sfârșitul anului 2017, comparativ cu momentul prezent.”

Sursa: Un raport privind tendințele evoluției prețurilor locuințelor în Regatul Unit realizat de agenția imobiliară Savills UK

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!