VINE OMU’, DA’ MAI SI PLEACA

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 9 iunie 2013

Diaspora romaneasca_Vine omu, da mai si pleaca

Unde este ACASA? Ce inseamna ACASA? Sunt intrebari care apar inevitabil in gandurile oricarui roman care traieste pe un alt pamant decat cel pe care s-a nascut si a crescut. In timp ce pentru unii cuvantul „acasa” inseamna fara doar si poate Romania, pentru altii acest termen este fara ocolisuri locul unde le este cel bine din toate punctele de vedere. Chiar daca acest loc si-l gasesc la mii de kilometri de tara lor. Chiar daca trebuie sa invete o alta limba si chiar daca trebuie sa se adapteze si sa accepte tot ce le ofera tara adoptiva.

Raspunsul la intrebarea „Ne mai intoarcem acasa?” este cu atat mai greu pentru romanii care au gasit in Anglia viata perfecta. Jobul perfect. Casa perfecta. Sau NU? Desi au tot ce au visat, le-ar da oricand numai sa respire aerul de acasa. Dar ce ii tine in Anglia? Ce ii tine departe de Romania?

 

 

Anglia le-a oferit tot ce si-au dorit

 

Romanii isi lasa de obicei familiile, prietenii si tara ca sa reuseasca peste hotare ceea ce in mica Romanie nu le este permis. Sau nu este posibil. Departe de sistemul romanesc, se simt liberi si puternici sa realizeze tot ceea ce isi doresc. Sunt cei care reusesc in Marea Britanie sa obtina un loc de munca in inima Londrei, la unele dintre cele mai mari companii. Sa primeasca un birou de la fereastra caruia pot admira Tamisa in orice moment sau chiar sa isi permita sa se declare proprietari pe o casa asezata pe pamant englezesc.

Si totuși, deși ajung la asemenea realizari, chiar daca se simt multumiti, din cand in cand le trece prin minte o intrebare: Ne mai intoarcem acasa? Ei bine, chiar daca detin stabilitatea si viata la care au visat, pentru unii este prematur sa ia o decizie, altii nu sunt hotarati, cativa se vor intoarce cu siguranta in Romania, in timp ce restul ar renunta oricand la cetatenia de roman in schimbul celei de britanic.

 

Manager in sufletul Londrei. Sufletul in Romania

Raluca P. este un exemplu. Are tot ce si-a dorit. Insa nu din prima. A muncit in curatenie ca orice romanca venita in Anglia. Insa a avut ambitia sa ajunga sus. Si a ajuns. Lucreaza la etajul 12 al uneia dintre cele mai mari cladiri din Londra ca manager pentru o companie ce promoveaza produsele cosmetice naturale. De la fereastra biroului ei poate admira Tamisa in orice moment al zilei. Cat despre intoarcerea in Romania… prefera sa fie rezervata.

„Am visat mereu sa am un job important. Imi amintesc ca am ajuns in Londra cand aveam 28 de ani, adica in urma cu patru ani si ca la inceput… lucram in cleaning. Faceam curatenie in apartamentul unui manechin, care locuia in Hyde Park Corner, si de la terasa caruia vederea era splendida… spre parc. Vara era o minunatie sa privesti in jur. Mereu cand mergeam la ea si ieseam pe balcon imi spuneam in gand dorinta de a ma bucura de o priveliste asemanatoare, dar la un alt job. Si dupa cativa ani, mi s-a indeplinit. Nu voiam sa raman la statutul de clenear, voiam sa ajung mai sus.

Am terminat ASE-ul in Romania, iar aici m-am inscris la un curs de management imediat dupa ce am venit. A fost o perioada incarcata. Mergeam si la scoala si munceam, dar am depasit-o cu succes. Dupa ce am terminat cu examenele, am gasit un job pe internet, ca agent de vanzari, la compania la care lucrez si in prezent. Am aplicat si m-au acceptat. Cu timpul, pentru ca m-am implicat foarte mult, m-au promovat. Ca supervisor, apoi ca assistant manager si de la inceputul anului trecut, ca manager. Imi place foarte mult ceea ce fac. Mi-am dorit nespus de mult sa am un astfel de job si nu ma pot plange acum. Este o munca ce te stoarce de energie, dar eu ma simt bine… si asta conteaza.

In ceea ce priveste Romania… nu stiu daca ma mai intorc. Poate la batranete. Am plecat de acolo ca sa ma realizez, pentru ca nu reuseam. Aici imi este bine. Am in plan impreuna cu sotul meu sa ne cumparam o casa aici, in afara Londrei. Chiar am inceput de doua saptamani, ca in fiecare weekend, sa mergem sa vedem unele care sunt de vanzare. Cred ca vom ramane aici multi ani. Poate doar la pensie ne vom retrage in Romania. Cel putin asa gandesc acum. Insa lucrurile se pot schimba, pentru ca o parte din sufletul meu a ramas acasa… si din pacate, nu il pot convinge sub nicio forma sa renunte definitiv la Romania”, povesteste Raluca.

—————————————————

„In ceea ce priveste Romania… nu stiu daca ma mai intorc. Poate la batranete. Am plecat de acolo ca sa ma realizez, pentru ca nu reuseam. Aici imi este bine. (…) Cred ca vom ramane aici multi ani. Poate doar la pensie ne vom retrage in Romania. Cel putin asa gandesc acum. Insa lucrurile se pot schimba, pentru ca o parte din sufletul meu a ramas acasa… si, din pacate, nu il pot convinge sub nicio forma sa renunte definitiv la Romania.”

Raluca P.,  manager companie de cosmetice

—————————————————

 

 

17 de ani de UK… restul acasa

 

Dupa aproape doua decenii de trait in Anglia, vrea sa puna punct acestei parti din viata. Cristian U. a implinit 40 de ani de putin timp si numara zilele pana cand se va intoarce definitiv in Romania. Mai precis, mai are de asteptat cateva luni de zile „cu noroc” sau cel mult „cu mai putin noroc” un an. In Londra a ajuns ca student si spune despre el ca este o persoana norocoasa pentru ca a avut dintotdeauna joburi „la birou”. In prezent lucreaza ca project coordinator in Canary Wharf pentru o companie de arhitectura. „Este simplu, ma intorc in Romania, pentru ca nu mi-a placut niciodata aici. Am venit ca sa imi fac o cariera, sa acumulez experienta si sa strang niste bani, pe care acasa nu ii puteam aduna. Plus ca erau alte vremuri in urma cu 5-10 ani in Londra. Viata era cu mult, mult mai ieftina, iar salariile erau mai mari. Au fost anii de glorie ai mei, pentru ca reuseam sa pun deoparte cateva mii de lire pe luna. Acum, abia reusesc sa pun cateva sute.

Am venit cu ideea ca la un moment dat ma voi intoarce acasa. Nu m-am gandit niciodata ca dupa 17 ani… dar niciodata nu este prea tarziu. Vreau sa imi deschid, impreuna cu sotia, propria afacere in Romania si vreau sa ma bucur de o vreme normala. Iar daca, Doamne Fereste, lucrurile nu vor merge asa cum mi-am planuit, ma gandesc serios sa o iau de la capat in alta tara, poate chiar America. Dar sa fie o tara unde sa ma bucur de soare macar trei luni pe an. Urasc vremea de aici. Am inceput, deja, sa am probleme cu oasele din acest motiv. Insa, totul este pe ultima suta de metri, trebuie doar sa ne lasam lucrurile in ordine aici, mai avem si un contract cu apartamentul pe care trebuie sa il terminam si apoi ne intoarcem in Romania. Abia astept!”, ne-a povestit Cristian.

—————————————————

„Ma intorc in Romania pentru ca nu mi-a placut niciodata aici. Am venit ca sa imi fac o cariera, sa acumulez experienta si sa strang niste bani, pe care acasa nu ii puteam aduna. (…) Am venit cu ideea ca, la un moment dat, ma voi intoarce acasa. Nu m-am gandit niciodata ca dupa 17 ani…, dar niciodata nu este prea tarziu. Vreau sa imi deschid, impreuna cu sotia, propria afacere in Romania si vreau sa ma bucur de o vreme normala. Iar daca, Doamne Fereste, lucrurile nu vor merge asa cum mi-am planuit, ma gandesc serios sa o iau de la capat in alta tara, poate chiar America.”

Cristian U., project coordinator companie de arhitectura

—————————————————

 

 

Socoteala de acasa și realitatea din Anglia

 

Traian are 36 de ani, este de 7 ani in Londra si viseaza ca se intoarce in fiecare an in Romania, insa viata il tine in asteptare. Desi a pus pe picioare impreuna cu fratele sau o firma de constructii, gandul ii este tot in Romania. „Am venit in Anglia pentru maximum doi ani de zile. Asa i-am spus sotiei cand am plecat. Dupa doi ani de zile, nu m-am intors acasa, ci am chemat-o pe ea aici. Ne-am spus unul altuia ca stam un an de zile si ne intoarcem acasa. Am aplicat de acte, am obtinut amandoi Blue Card-ul (dreptul de munca) si am spus ca este pacat sa ne intoarcem. Am zis ca mai stam un an de zile. Intre timp, impreuna cu fratele meu, am deschis o companie de constructii si lucrurile ne-au mers bine. Am reusit sa ne construim o casa in Romania, sa o mobilam si sa o utilam cu tot ce trebuie… si care acum este goala… Este frustrant sa stii ca in tara ta ai o casa cu tot ce ai visat si tu platesti chirie in Anglia. Dar asta este. Mai rezistam un pic. Ultima data cand am avut aceasta discutie in familie, despre intoarcerea acasa, am hotarat sa mai ramanem o perioada ca sa strangem cativa bani care sa ne ajunga in timpul in care ne vom cauta un loc de munca sau ne vom deschide o afacere acasa si apoi cu siguranta tragem linie. In prezent, nu stiu cat vom mai ramane… Situatia s-a schimbat. Au aparut alte lucruri pe care nu le programasem sa se intample aici si acum. Sotia a ramas insarcinata, acum este deja in sapte luni si nu mai exista vreo posibilitate ca anul acesta sa ne intoarcem. Va naste aici. A muncit ca angajata aici si deja a intrat in concediu de maternitate. Toate actele si toate analizele, dar si medicul cu care va naste sunt aici. Nu putem merge acasa, mai ales acum… in aceste conditii. Desi ne dorim amandoi ca la acest eveniment important sa fie prezenti toti cei apropiati. Vor veni parintii nostri in vizita, dar nu vor putea veni prietenii sau toate rudele. Si probabil un an de zile sau chiar doi vom mai ramane in Londra. De fapt, cel mai bine ar fi sa nu mai programez nimic, pentru ca am observat ca atunci cand stabilesc ceva se intampla total invers si nu imi doresc sa spun ca mai raman inca doi ani de zile si peste acesti doi ani de zile eu sa fiu tot aici…”

—————————————————

„Am reusit sa ne construim o casa in Romania, sa o mobilam si sa o utilam cu tot ce trebuie… si care acum este goala… Este frustrant sa stii ca in tara ta ai o casa cu tot ce ai visat si tu platesti chirie in Anglia. Dar asta este. Mai rezistam un pic. Ultima data cand am avut aceasta discutie in familie, despre intoarcerea acasa, am hotarat sa mai ramanem o perioada ca sa strangem cativa bani care sa ne ajunga in timpul in care ne vom cauta un loc de munca sau ne vom deschide o afacere acasa si apoi cu siguranta tragem linie. In prezent nu stiu cat vom mai ramane…”

Traian, detine o firma de constructii

—————————————————

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!