VINE OMU’, DA’ MAI SI PLEACA

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 9 iunie 2013

londra_romani

 

A doua casa… Anglia

 

Au plecat din Romania in urma cu multi ani. S-au chinuit si au reusit sa obtina functii de conducere in companii mari, pe diverse domenii. Sunt romanii care si-au construit o viata, o cariera si o gandire demna de un adevarat „british”. Ei sunt cei care s-au adaptat 100% la tot ce inseamna Anglia. S-au casatorit aici, si-au cumparat case aici si spun cu toata convingerea ca vor sa imbatraneasca aici. Desi isi iubesc tara, vor sa ajunga acolo doar in vizita.

 

„Nu ma mai vad traind in Romania”

Andrei C. are 32 de ani. Ultimii opt i-a trait in Londra si spune ca se simte de parca s-a nascut in Anglia. Este manager pentru o companie media, si-a cumparat o casa pe pamant britanic, vrea sa se insoare cu o englezoaica si este fascinat de cultura britanica. Suficiente motive care sa il tina departe de Romania. „Nu am nici cea mai mica intentie sa ma intorc in Romania. Si asta pentru ca este mult mai bine aici. Din punct de vedere financiar, asta o stie toata lumea. Daca ai un loc de munca aici, te descurci destul de bine. Reusesti sa pui si bani deoparte, reusesti sa si calatoresti, sa mananci ce iti place si in rest, ești destul de relaxat.”

 

„Anglia iti da un confort psihologic”

„Alt capitol, exceptandu-l pe cel financiar: psihologic este mult mai bine aici. Si acest lucru iti da un confort mental, faptul ca totul aici se misca relativ bine. Oamenii sunt parolisti. Daca cineva iti spune ca iti rezolva o problema sau ca trebuie sa te ajute cu un lucru, si nu in acel moment, ci sa spunem… peste trei saptamani, nu trebuie sa mai dai telefoane sau sa ii reamintesti. Omul respectiv isi face treaba. Este parolist. Acest lucru nu se intampla in Romania. Noi venim dintr-o cultura unde oamenii sunt mai putin de cuvant. Aici, de la omul care matura strada si pana la profesorul universitar, toata lumea are o coloana vertebrala. Si asta iti da un confort psihologic. Ma simt foarte bine in Londra. Este un oras plin de viata, de cultura, de culoare, de energie. Este intr-adevar zgomotos, aglomerat, mai sunt si alte lucruri negative, insa daca stii cum sa iti organizezi timpul si viata, in general poti sa ocolesti minusurile acestei metropole si sa te bucuri de un muzeu, de parcuri imense si grozave, de concerte, poti intalni oameni din diverse culturi care sa te provoace sistematic si care sa iti redefineasca identitatea. Toata expunerea aceasta la diversitate mi se pare grozava. Aici ma simt mereu provocat sa imi re-slefuiesc identitatea”, spune Andrei.

 

Londra, o viata perfecta?

Financiar, psihologic, dar si cultural este mult mai bine in Londra, povesteste Andrei. Are si exemple: „Din punct de vedere religios, de exemplu, in Romania cand stai intre oameni care sunt majoritatea ortodocsi, incepi sa iei o idee de-a gata, fara sa stii de ce. Fara sa te intrebi de ce crezi intr-un lucru sau intr-o idee. In schimb, in Londra am cunoscut in trecut musulmani care m-au facut sa fiu mult mai flexibil la capitolul «religie», sa fiu mult mai deschis. Am cunoscut atei care mi s-au parut mai morali si mai verticali decat mine insumi. Si, inca o data spun, m-au facut sa imi re-slefuiesc identitatea si valorile. De aceea cred ca deschiderea aceasta catre diversitate este un mare avantaj. De exemplu, am fost in urma cu cateva saptamani in Germania, intr-un orasel destul de mic. Mi-a placut, insa, in acelasi timp, mi-a amintit de Romania, pentru ca dincolo de cele cateva muzee pe care le poti vizita, nu ai altceva de vazut.

In Londra, lucrurile se schimba mereu. Daca mergi la National Gallery, o data la trei luni poti gasi acolo expozitii noi. Fireste ca sunt cele permanente, dar sunt aduse destul de des si lucruri noi de vazut. Dinamismul acesta ma incanta. Iar acesta este unul dintre motivele care m-au determinat sa raman aici. Cu atat mai mult cu cat mi-am cumparat o casa in Londra. Stiu ca majoritatea romanilor muncesc aici pentru a-si cumpara o casa in Romania. Eu, insa, nu m-am gandit nici macar o secunda sa imi iau o casa in tara. Cred ca cei care aleg sa se intoarca in Romania o fac din cauza diferentelor culturale enorme. Eu insumi am trecut prin socul acesta cultural la inceput. Si din acest motiv cred ca sunt romani care nu se ajusteaza la noua cultura. Sunt oameni care prefera sa ramana intepeniti in conceptiile, ideile, prejudecatile, capriciile pe care le-au avut de acasa. Si astfel privesc totul de undeva de sus. De exemplu, am intalnit multi romani care spun ca englezii nu dau mana la fel de des ca si noi si se intrebau de ce sunt atat de reci sau atat de distanti. Cred ca daca nu ai o oarecare deschidere si flexibilitate sau curiozitate sa afli de ce oamenii acestia se comporta altfel… de ce sunt distanti, sunt cu adevarat mai reci sau este doar o aparenta sau de inceput, dupa care poate devin mai umani decat credem… atunci lumea aceasta, tara aceasta devine o planeta straina unde nu te poti simti niciodata acasa”.

—————————————————

„Ma simt foarte bine in Londra. Este un oras plin de viata, de cultura, de culoare, de energie. Este intr-adevar zgomotos, aglomerat, mai sunt si alte lucruri negative, insa daca stii cum sa iti organizezi timpul si viata, in general poti sa ocolesti minusurile acestei metropole si sa te bucuri de un muzeu, de parcuri imense si grozave, de concerte, poti intalni oameni din diverse culturi care sa te provoace sistematic si care sa iti redefineasca identitatea. Toata expunerea aceasta la diversitate mi se pare grozava.”

Andrei C., 32 de ani, manager pentru o companie media

—————————————————

 

 

„De ce sa ma intorc cand aici am tot?”

 

Si Mihai traieste dupa acelasi tipar. Are 37 de ani, iar de 5 ani lucreaza ca manager pentru o companie de constructii. In Romania, merge doar in vizita. Isi iubeste tara, insa nu mai vrea sa se intoarca. Spune ca Anglia i-a oferit si ii ofera o viata decenta:

„Pai, de ce as vrea sa ma intorc? Am plecat din cauza neajunsurilor si a vietii grele pe care o aveam. Acum, cand am gasit tot ceea ce mi-am dorit si dupa care am alergat multi ani, sa ma intorc? In niciun caz! M-am casatorit aici cu cineva de alta nationalitate, am doi copii, am casa mea. In tara, nu reuseam sa imi iau o casa nici in zece ani, chiar daca as fi muncit fara nicio zi libera. Am o viata decenta. Muncesc mult, dar stiu pentru ce o fac. In sensul ca ne permitem un concediu pe an in Europa și nu ma zgarcesc la nimic atunci cand vine vorba de copiii mei. Le pot oferi o educatie buna, sunt inscrisi la fel si fel de cursuri extra-scolare, inot, balet, fotbal, lectii de limba franceza, pe care in Romania nu ti le poti permite. Nu am ce sa fac in tara. Daca as avea acelasi job, aceeasi casa, acelasi salariu… Da, m-as intoarce! Insa acest lucru este imposibil! De fiecare data cand ajung in Romania ma intristez. Oamenii nu au de munca sau muncesc pe un salariu mic, nu sunt respectati si asta ma doare tare mult. Acasa ajung doar in vizita la parintii mei si la rude. Insa, imi doresc ca intr-o buna zi sa pot sa ii aduc si pe parinti aici. Stiu ca va fi greu, mai ales ca ei sunt de varsta inaintata si privesc altfel lucrurile, insa ii vreau aproape de mine si cred ca doar astfel ii pot avea, pentru ca, din pacate, in Romania eu nu ma mai intorc!”

—————————————————

„In tara nu reuseam sa imi iau o casa nici in zece ani, chiar daca as fi muncit fara nicio zi libera. Am o viata decenta. Muncesc mult, dar stiu pentru ce o fac. In sensul ca ne permitem un concediu pe an in Europa și nu ma zgarcesc la nimic atunci cand vine vorba de copiii mei.”

Mihai, 37 de ani, manager pentru o companie de constructii

—————————————————

 

 

Un trai frumos ca o floare

 

Pentru Roxana, viata in Anglia este una… roz. Ii place aici si spune ca totul i se potriveste manusa. Chiar si vremea pe care majoritatea englezilor o urasc, ea o adora. Are 29 de ani si lucreaza ca si assistant manager, mai exact, asa cum ii place sa spuna, „mana dreapta a sefei”, intr-un magazin cu decoratiuni florale. „Sunt plecata de sapte ani din Romania. Doi ani am locuit in Spania, apoi un an in Italia si restul aici. Ma simt mai mult decat bine aici. Nu m-as intoarce nici in Romania, nici in Spania, dar nici in Italia. M-am acomodat foarte repede in Anglia si am avut norocul sa intalnesc oameni care m-au ajutat foarte mult. Toti au fost englezi. Nu ma asteptam, mai ales ca aveam ideea preconceputa ca sunt persoane reci care se gandesc doar la ei. Ei bine, pentru mine nu a fost asa. Am stat doi ani in casa cu o familie britanica, pentru care am lucrat ca si au-pair. Am invatat multe de la ei si m-au ajutat de parca ar fi fost parintii mei. In prezent lucrez tot cu englezi, intr-un magazin cu decoratiuni florale. Eu ma ocup de tot: comenzi, aranjamente, telefoane, clienti, evenimente. Sunt omul bun la de toate si asta ii face pe englezi sa te respecte si sa te aprecieze. Iar asta ma face pe mine sa iubesc aceasta tara si sa ii iubesc pe ei ca oameni. Nu am avut parte de astfel de tratament in Romania si nici in celelalte doua tari unde am trait, desi oricine ar spune ca italienii si spaniolii sunt oameni latini ca si noi si poate mai calzi si mai deschisi. Nu a fost asa. Chiar deloc. Lucrurile acestea contribuie la dorinta mea de a nu ma intoarce acasa, in Romania. M-am regasit aici si vreau sa traiesc aici. Ador Anglia. Chiar si vremea o iubesc. Exact asa cum imi place, nici prea cald, nici prea frig. Am scapat de canicula si de inzapeziri”, povesteste Roxana.

—————————————————

„Sunt omul bun la toate si asta ii face pe englezi sa te respecte si sa te aprecieze. Iar asta ma face pe mine sa iubesc aceasta tara si sa ii iubesc pe ei ca oameni. Nu am avut parte de un astfel de tratament in Romania si nici in celelalte doua tari unde am trait.”

Roxana, 29 de ani, assistant manager pentru un magazin cu decoratiuni florale

—————————————————

 

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!