Vinul acela special

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 18 martie 2016

Câte lovituri să fi fost? Multe. Mai multe decât poate suporta un organism. Una, două, trei, patru… șase sau șapte. Trei goluri. Genunchiul scrâșnind ca un șrapnel, “poc”-ul periodic de avertizare, nu este totul în ordine, umflătura reacționând ca un beton, loviturile oprindu-se în ceva ca un metal, fără conștiința durerii, situația în care zâmbești și continui pentru că simți că poți. Doar că nu poți chiar tu, tu ai fi căzut de mult.

Trei goluri. Frânturi. Un fundaș care și-a făcut datoria, chiar dacă a fost ridiculizat. Nu simțeai prețul. Un noroc că mai poți umbla. O lungă refacere, deși nici nu intuiai că vei avea nevoie. Un genunchi care face și acum “poc”. O poveste.

Fluturii sunt de două feluri. Celor primari li se refuză zborul. Celor binari li se rup aripile după prima aterizare reușită. Lor le sunt destinate visele, regretele și încă niște lucruri despre care puțini pot să vorbească. Când te adoptă cerul iar 2 secunde mai încolo înțelegi că peste tine se va cerne doar bolta regretului îți este greu să bei din paharul cu speranțe retezate. Vinul acela special, cel care nu te îmbată, cel care te menține așa cum nu ai fi vrut să fii.

Rândurile acestea sunt cele care marchează numărul 600. Da, am adunat 600 de numere de ziar alături de voi. Poate mai multe decât suportă un organism obișnuit. Condeiul scrâșnind ca un șrapnel, “poc-ul” acela periodic al tastei “Enter”, avertizând că poate trebuie să mai rupi fraza, umflătura din suflet, beton armat, dar numai tu știi ce este-n tine, mersul înainte pentru că acum ai o explicație și pentru asta, pentru că ai mers înainte ca să nu-i trântești pe ceilalți. Inclusiv pe fundașul acela care și-a știut bine meseria.

Este seară. Beau din vinul acela despre care vorbeam mai devreme.

Și închin un pahar în cinstea voastră.

O să mă doară.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

O parere la “Vinul acela special”

  1. Sabin Iorga Spune:

    Salut Bogdan,

    Sunt putin confuz. Cu toate ca mi-a placut stilul in care ai scris ( nu foarte publicistic ) tot ce am inteles este ca ai un inside joke cu un sportiv pe care il dojenesti cu cateva palme pe spate dupa o infrangere nerusinoasa. Mai mult, cunosti atat de bine sentimentele personei in cauza in cat te confunzi cu ea … vorbesti despre tine ?

    Ideea este ca mi-ar placea sa citesc o carte scrisa de tine, nu un articol in disaporaro.

    Cu stima,
    Sabin

Spune-ti si tu parerea!