Vlad Dragomir, tot mai apreciat la Arsenal

Articol publicat in sectiunea Diaspora, UK, despre români pe data 13 ianuarie 2016

uk-vlad-dragomir-arsenal

„Tânărul tun” de la Arsenal, Vlad Dragomir, a acordat un interviu site-ului oficial al „tunarilor”, în care a oferit declarații despre o comparaţie cu jucătorul-vedetă Mesut Ozil.

În programul de meci desfăşurat recent de Arsenal cu Bournemouth, Vlad Dragomir este prezentat în detaliu, într-un material desfăşurat pe trei pagini şi se folosesc de citatele lui pentru a arăta fanilor că talentatul puşti venit din România are de ce să fie urmărit cu interes.

„La Arsenal joc cu numărul 10 – pe postul lui Ozil din echipa mare, sau mijlocaş central în principal cu atribuţii ofensive. Pot să joc şi la închidere, şi extremă, mă bucur de fotbal indiferent de poziţie. Când m-am apucat de fotbal am fost fundaş central, apoi fundaş stânga, iar acum, pentru România (n.r. pentru U16), sunt meciuri când mai joc şi vârf de atac. Mă bucur mult de fotbal, sunt mândru că joc la Arsenal şi că sunt primul român care ajunge aici”, spune Vlad.

—————————————

„Mă simt confortabil, sunt un jucător mult mai bun decât atunci când am venit. A trebuit să mă adaptez instant. Ţin minte că la primul meci pentru echipa U18 un fundaş a intrat tare la mine imediat cum am atins prima oară mingea. În România ar fi fost fault, însă arbitrul n-a dat nimic. În momentul în care am ieşit de pe teren, antrenorul nostru mi-a zis: Welcome to England.”

—————————————

Vlad Dragomir, care este totodată şi căpitanul naţionalei României la juniori şi care a ajuns la Arsenal din România în schimbul sumei de 90.000 de euro, le-a relatat englezilor cum a reuşit să-şi transforme jocul în doar câteva luni:

„Muncesc mult la sală, vreau să devin din ce în ce mai puternic. Tot ce fac e mai rapid şi mai atent pentru că am mai puţin timp cu mingea. M-am antrenat şi cu echipa mare de două ori. A fost bizar. Eram alături de jucători pe care îi vedeam doar la TV în România. Mă simţeam ca şi cum îi cunoşteam pe toţi. Am avut emoţii la început, dar totul a dispărut. Băieţii m-au făcut să mă simt ca un coleg de-al lor imediat. Antrenamentul a decurs mult mai rapid, mult mai exact. Mi-a luat ceva să mă adaptez. A doua oară a fost mai bine, am putut să fiu eu însumi, dar am văzut cât de mare e pasul şi asta m-a făcut să fiu mai determinat, să muncesc din greu şi să devin mai bun.”

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!