Voltaj: De la capăt

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 1 iunie 2015

Se cam discută despre trupa Voltaj. În contradictoriu. Cu subînțelesuri, sugestii, apropouri, tăceri. Se discută cu tăceri despre trupa Voltaj la Eurovision, nu fiindcă nu ar fi cântat bine, ci

tocmai fiindcă au cântat bine. Au cântat atât de bine încât românii din diaspora nu i-au votat. Nicio legătură, de data asta, între valoarea actului artistic și reacția sau non-reacția publicului. A fost un cântec frumos și trist, interpretat impecabil, care merita, fără îndoială, unul dintre marile premii. Un cântec care a avut o poveste, a ridicat probleme, poate a iscat dezbateri, dar tocmai de aceea a rămas discutabil pentru o mare parte a românilor din afara granițelor.

Până acum, versurile nu au atras atenția în mod deosebit. Ele se puteau referi la oricine, erau valabile pentru o iubită, o soție, pentru un prieten, o rudă apropiată, dacă nu chiar pentru un grup de prieteni sau o echipă de fotbal. Dorul de cineva este întotdeauna un subiect de succes în muzică. Cineva, oricine, ne determină să ne căutăm ultima picătură de energie și să o luăm de la capăt. De la disperare la entuziasm nu e decât un pas, iată subiectul cristalin, lin și fin al trupei Voltaj. Nimeni nu se aștepta, însă, ca acest mesaj curajos, dar destul de vag, aplicabil oricui, să fie focalizat, la Eurovision, pe soarta copiilor lăsați acasă de părinții plecați în străinătate. Imaginile proiectate în fundal, ilustrând copii singuri care își așteaptă zadarnic părinții, și mai ales mesajul final al solistului, „Don’t leave the children behind”, au răsturnat opinia telespectatorilor români. Nu a mai contat melodia, ci ideea pe care concurenții noștri la Eurovision au considerat-o de succes. Tristețea nevindecabilă, unică, inevitabilă, a copiilor lăsați aproape singuri, acasă.

Firește, lucrurile sunt adevărate și se întâmplă dureros și implacabil, zi după zi. Numai că mulți români din diaspora au simțit altceva în acest demers artistic. Au simțit că, în loc să facă doar muzică și să câștige, conaționalii lor de pe scenă s-au vrut niște mici zeități care au căderea de a judeca. De a judeca expeditiv și nemilos fiecare viață de imigrant, fiecare abis de îndoieli prin care trece imigrantul român plecat să construiască familiei un destin mai bun. Cine poate contabiliza câtă suferință se află în decizia de a munci pe rupte, singur, având pe ecranul telefonului mobil chipul copilului din țară, câtă încredere că în scurt timp viața va arăta altfel, câtă iluzie și câtă încrâncenare se găsesc în această frământare a alor noștri „de afară”. Cine? Guvernul? Contabilii de cifre fără viață? Parlamentarii uitați, sforăind, printre ciolane demult afumate? Trupa Voltaj? … Aici, cred, logica s-a sfărâmat. Votul, absolut sigur în secunda unu, a fost anulat la finalul melodiei.  „Lecția” dată diasporei nu a funcționat. Voltaj a pierdut pe mâna milioanelor de români din străinătate. Și, dacă are destulă voință, va trebui s-o ia… De la capăt.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!