Voluntar la Metropolitan Police

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 17 martie 2014

Londra_Cristian George Tarcatu_voluntar politie

Nu filmele cu poliţişti au fost cele care l-au determinat să devină un om al legii. Şi nici măcar o atracţie către această instituţie nu a existat. Ci o experienţă de viaţă. Aceasta a cântărit enorm în decizia sa de a deveni voluntar pentru una dintre cele mai mari forţe de poliţie din lume: Metropolitan Police.

Care sunt paşii către voluntariat, cum arată orele petrecute pe teren, dar şi misiuni amuzante, dar şi traumatizante. Pe toate acestea ni le-a povestit un tânăr român din Galaţi, în vârstă de 26 de ani, care a păşit pentru prima dată în Anglia în urmă cu aproape un deceniu. Numele lui este Cristian George Tărcatu.

 

O experienţă neplăcută, o decizie perfectă

Avea puţin peste 17 ani când părinţii săi au decis că viaţa lor va arăta mai bine în Anglia. Aşa că au hotărât să se mute în Regatul Unit, deşi Cristian s-a opus atunci schimbării. Se întâmpla pe 12 ianuarie 2005.

„Aveam 17 ani şi cred că este o vârstă dificilă pentru un tânăr să plece din ţară, pentru că atunci ai prietenii cei mai apropiaţi şi nu voiam să mă despart de ei. A fost foarte greu la început… totul era diferit, colegii de la şcoală erau altfel faţă de cum eram eu obişnuit, dar cu timpul, m-am acomodat şi am reuşit să îmi leg prietenii şi aici”, spune tânărul de 26 de ani.

În Londra a studiat în cadrul colegiului Psihologie, Sociologie şi Literatură Engleză… iar la facultate a ales Drept şi Politică. În ceea ce priveşte Poliţia… „Nu pot spune că am avut o atracţie către acest domeniu… Cred că totul a început în urmă cu câţiva ani când mă aflam într-un club şi astfel am luat parte la un incident. Totul s-a întâmplat chiar la închidere, când a venit cineva din staff şi a închis muzica… O fată, care a refuzat probabil să plece, s-a dus şi a repornit-o. De aici a pornit o altercaţie între cei doi, el a oprit din nou muzica şi a împins-o pe acea fată spre ieşire. Ea, cel mai probabil, s-a supărat că a fost împinsă şi i-a tras o palmă… iar el a văzut roşu în faţa ochilor şi i-a dat un pumn în faţă. Ca pe ringul de box. A fost momentul în care m-am gândit cum aş putea să fac ceva să opresc astfel de lucruri. Efectiv, să am experienţa necesară să pot ajuta oamenii. Am vorbit cu câţiva prieteni să aplicăm la Metropolitan Police ca şi voluntari… şi deşi ei s-au răzgândit pe parcurs, eu am mers mai departe”, a declarat, pentru Diaspora Românească, Cristian George Tărcatu, voluntar la Metropolitan Police.

—————————————

O experienţă amuzantă…

 

„Am urmărit un bărbat foarte beat, care avea în jur de 60 de ani şi care conducea şi fără lumini. În cele din urmă, acesta a oprit maşina… s-a împiedicat, iar noi l-am întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice. A recunoscut după care a încercat să ne convingă pe toţi, pe colegii mei şi pe sergent, că el, de fapt, ajută economia, pentru că taxa pe alcool este foarte mare şi el ajută astfel economia. I-am explicat că nu avem nicio problemă cu acest lucru, doar că nu se poate urca beat la volan.”

Cristian George Tărcatu, 26 de ani, voluntar Metropolitan Police

—————————————

 

 

Primii paşi către voluntariat

Foarte greu nu este să devii voluntar pentru Metropolitan Police, ne povesteşte tânărul de 26 de ani din Galaţi, care face parte din această instituţie de trei ani şi jumătate.

„Cel mai greu este să îți găseşti timp să devii voluntar. Acest lucru ni s-a spus la început şi acum am ajuns să realizez cât de adevărat este… Trebuie să demonstrezi că locuieşti în Anglia de trei ani sau mai mult de trei ani. Din ce ştiu eu, nu trebuie să ai cetăţenie, aplicaţiile sunt deschise şi pentru români, deoarece ne aflăm în Uniunea Europeană şi nu există restricţii în acest aspect. Apoi trebuie să treci de tot procesul, care este destul de lung, la mine a durat aproximativ şase luni. Sunt mai multe interviuri, unde eşti testat psihologic, apoi sunt probele fizice care nu mi s-au părut foarte dificile. Arată ca nişte probe de viteză… se începe de la o alergare uşoară şi se ajunge la o alergare rapidă, totul trebuie parcurs într-un timp anume”, povesteşte Cristian.

 

Nicio zi la fel

„Este incredibil de variat… fiecare zi diferă de la una la alta”, spune tânărul voluntar. „Este foarte variat, pentru că nu există nicio diferenţiere între ceea putem face noi, voluntarii, şi poliţiştii. Nu există niciun fel de diferenţă… Voluntarii au nişte coroniţe foarte mici pe epoleţi şi muncesc 16 ore minim pe lună… acestea sunt sigurele diferenţe. De exemplu, un voluntar poate aresta pe cineva, trebuie doar să îi spună legislaţia, motivul pentru care este arestat şi în cazul în care este violent, să îi pună cătuşele.”

Cristian spune că sunt două feluri de cursuri pe care voluntarii trebuie să le deţină. „Cursurile de prim-ajutor care se fac de două ori pe an şi mai este un alt curs care te învaţă cum să te aperi şi cum să poţi să îi imobilizezi pe alţii. Tot de două ori pe ani se face şi acesta.”

—————————————

O experienţă traumatizantă…

 

„Am fost anunţaţi să mergem la un incident în nord-vestul Londrei unde se bătuseră câţiva tineri… I-am prins, i-am percheziţionat să vedem dacă deţineau arme albe, dar nu am găsit nimic asupra lor, cel mai probabil le aruncaseră… când deodată, pe strada unde ne aflam, am văzut la primul etaj al unei case doi băieţi care începuseră să se lovească. Iniţial, am crezut că se joacă sau că glumesc… dar am bătut la uşă …a răspuns cineva şi în acel moment, am auzit ţipete. Am mers imediat în camera unde se aflau cei doi… şi peste tot era numai sânge, erau doi prieteni care erau beţi, unul dintre ei luase o sticlă cu care i-a dat în cap celuilalt şi apoi a început să îl înjunghie în braţ de vreo 20 de ori. Îi sfâşiase mâna şi în urma unor lovituri în spate, îi perforase un plămân. I-am acordat primul ajutor şi am sunat la Ambulanţă. Până au venit medicii, noi am reuşit să îi bandajăm mâna şi spatele… să îi oprim sângerarea şi să încercăm să îl ţinem în viaţă…”

Cristian George Tărcatu

—————————————

 

Doar voluntar, nu şi angajat

Cât despre viitor, Cristian nu este hotărât 100% dacă vrea să devină poliţist. Iubeşte însă… voluntariatul şi deocamdată, preferă acest statut. În schimb, îşi doreşte să lucreze în domeniul legal, un domeniu pe care l-a studiat la universitate şi în care a dobândit şi experienţă.

„Nu ştiu dacă vreau să devin poliţist… Din ce ştiu eu, acum este singura modalitate prin care cei de la Metropolitan Police angajează. Înainte erau mai multe variante. Acum doar aşa se fac angajări şi ştiu că trebuie să faci voluntariat minimum doi ani. Cred că este vorba despre o perioadă de probă… în care vezi ce se întâmplă, capeţi experienţă şi atunci te decizi dacă vrei sau nu să devii poliţist. Îmi place mai mult să fiu voluntar, pentru că asta înseamnă că vreau să fac acest lucru pentru că mă simt bine cu mine, dacă mă plătesc, atunci devine ceva ce trebuie să fac pentru bani… Am mai întâlnit şi alţi români care fac voluntariat pentru Metropolitan Police. De obicei, merg în jur de patru-cinci zile pe lună, iar turele sunt de 12 ore”, spune tânărul de 26 de ani.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

O parere la “Voluntar la Metropolitan Police”

  1. Mike Spune:

Spune-ti si tu parerea!