Vrei să intri într-un club londonez? Trebuie să treci testul de admitere!

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Timp liber pe data 14 octombrie 2015

Metropola britanică este un stup de miere pentru toți căutătorii de distracție din lume. Londra atrage oameni din alte regiuni, alte țări și alte continente în vibranta viață de noapte pe care o oferă. Dar nu tot stupul este accesibil: mai ales cluburile de sus din top taie și spânzură în publicul doritor să intre. Foarte mulți amatori de distracție se plâng că au fost discriminați când nu le-a fost permisă intrarea. Am vorbit și cu românii care au fost întorși din drum în fața clubului și lucru cert, intrarea în club e uneori mai grea decât un test de admitere.

 Capitala de pe Tamisa oferă o varietate enormă pentru cei care au o viață socială activă. Ea este matca cluburilor private, unde doar membrii înregistrați ai respectivului local pot intra. Acest lucru este de înțeles având în vedere numărul și talia celebrităților care trăiesc în și vizitează Londra. Nimeni nu se plânge însă că nu poate intra într-unul din acestea. Problema apare în cazul cluburilor deschise publicului larg, care se bucură de o așa popularitate încât conducerea își permite să-și selecteze clienții, după reguli doar de ei știute.

Sistemul de admitere este transmis bodyguarzilor din fața intrării și oricine care nu este pe placul lor are șansa să fie scos din rând și ignorat apoi. În cel mai bun caz, pățitul va primi un motiv general, nespecific, pentru care nu a fost potrivit pentru clubul respectiv. Metoda complet netransparentă în ceea ce privește refuzul unor doritori de distracție nu este combătută în niciun fel, ba chiar se pare că intrarea devine mai dorită și clubul atrage astfel tot mai mulți clienți. Vocea revoltată a câtorva refuzați nu a fost până acum motiv de boicot sau protest sau campanie sau orice altă unealtă democratică folosită în cazul unor nedreptăți.

—————————————

„Am avut probleme cu buletinul românesc de multe ori. Mai demult nu prea știau să citească data nașterii, pentru că nu scrie că e data nașterii, e conținută în CNP. După ce s-au înmulțit românii din Londra, am văzut că știau unde să se uite. Dar apoi a intervenit problema naționalității în sine, pentru că s-a scris în presă că românii merg la petreceri și concerte și fură. De multe ori s-au uitat suspicios la mine. O dată nici nu am putut intra la Ministry of Sound. Dar am observat un lucru, pe care apoi l-am adoptat și eu. Am văzut pe cineva din fața mea arătând cardul de credit. De atunci așa fac și eu. Nu mai duc niciun act românesc cu mine. Când bodyguarzii văd cardul de credit, doar îmi fac semn să intru, nicio discuție necesară.”

Florin, de 39 de ani

—————————————

 

Distracția nu e ca democrația

Dar se pare că uneltele democratice și democrația în sine nu are nimic de-a face cu cultura clubbing-ului. Trăim într-o societate unde ne așteptăm la tratament egal și acest lucru este valabil în (mai) toate aspectele vieții. Însă distracția nu este unul dintre ele. Cluburile funcționează după un sistem totalitar – faci ce ți se spune sau ți se arată ușa. Și până acum nu s-au înregistrat momente de solidaritate între clubmeni, fiecare stă și așteaptă cuminte la rând verdictul.

Am vorbit cu câțiva români care au vrut să participe la viața de noapte londoneză, atât de mult apreciată la nivel global și atât de râvnită. Am aflat că distracția și socializarea au devenit mai importante pentru ei odată ce s-au mutat în metropolă, dar că, în același timp, este mult mai năbădăioasă în comparație cu ceea ce știau ei din experiența din țară. De multe ori, poți rămâne cu buza umflată. Poți rămâne pe dinafară și planurile îți pot fi spulberate de un bodyguard rigid, care nu stă la discuții.

—————————————

„La intrarea în clubul Fabric mi-au refuzat intrarea pentru că – zicea bodyguardul – am pantaloni de treining. Evident că nu ieșisem eu sâmbătă seară în oraș în treining, dar pantalonii erau mai largi puțin. Nu atârnau sau arătau ciudat – dar bodyguardului nu i-au plăcut. Degeaba am încercat și eu și cei cu care eram să-i spunem că nu sunt «tracksuit», odată ce a luat o decizie, el nu va mai da înapoi nicicum. Degeaba te contrazici.”

Marius, 35 de ani

—————————————

Cluburile impun de multe ori o anume ținută sau într-adevăr își pot selecta clientela în funcție de cum sunt îmbrăcate persoanele care vor să intre. Dar selecția se face și în alte aspecte, mai puțin cunoscute. De exemplu, după numărul de persoane de sex feminin față de cele de sex masculin.

—————————————

„Eram la intrare doi băieți și o fată și bodyguardul ne-a spus că ea poate să intre, dar că pe noi nu ne lasă. A zis că sunt prea mulți băieți înăuntru. Ne-am uitat la el neîncrezători. Adică cum poți să te uiți la noi și să ne spui asta? E evident că am ieșit împreună în oraș. Oare cum ar vrea ea să meargă singură în club, când ieșise deja cu doi prieteni? Era ilogic, complet ireal.”

Cosmin, 28 de ani

—————————————

 

Buletinele la control

Londra_coada la club1

Sunt multe detalii ce trebuie pregătite când vrei să ieși într-un club londonez. Să te asiguri că ai un act de identitate la tine, să nu fii deja sub influența (majoră) a alcoolului, să îți planifici drumul de întoarcere noaptea, să ai ținuta potrivită, să, să, să… Dacă aceste lucruri sunt în puterea fiecăruia să le facă, există totuși un aspect care nu poate fi schimbat și pentru care mulți conaționali au suferit discriminare. Este vorba de naționalitate.

„Eram la rând la intrare în clubul Egg cu prieteni de alte nații. Ne-au verificat la toți actul de identitate și pe mine m-au tras deoparte. La ceilalți le-au făcut semn să intre și eu am rămas în urmă. Toți se uitau la mine și mă întrebau de ce nu mă lasă să intru. A fost un moment foarte penibil, nu avea ce altceva să fie decât faptul că eram român”, povestește Marius, care a fost lăsat pe dinafară și a trebuit să renunțe pe loc la planurile de sâmbătă seara.

Un alt român ne povestește un incident similar, de astă dată la intrare în clubul Fabric.

—————————————

„Eram cu prietena mea și cu încă un prieten la coadă. Când ne-a venit rândul, ne-a întrebat de unde suntem și noi am zis România. Nici nu a mai verificat vreun buletin, pur și simplu ne-a scos din rând și a închis lanțul acela cu care își delimitează ei spațiul. Am rămas cam fără cuvinte. Prietena mea a tot întrebat de ce nu ne-au lăsat să intrăm. După minute întregi, bodyguardul a spus că colegul lui văzuse ceva pe camera de CCTV, adică ceva suspicios, în sensul acela. Dar atunci pe loc nu prea ai ce să faci, dacă el a zis nu, nu prea mai poți intra apoi, decât dacă cumva ești vreun VIP.”

Radu, 34 de ani

—————————————

Tot lui i s-a întâmplat să aibă din nou probleme din cauza naționalității, de astă dată la o altă locație. Acolo, managerul a fost mai binevoitor și a explicat problema cu românii. „În alt weekend am fost la clubul Forum în Kentish Town, cu alți prieteni români. Pe toți ne-au ținut mai mult la coadă, pentru că au zis că e nevoie să înregistreze datele noastre, odată ce au văzut că suntem români. Dar măcar managerul a fost politicos și ne-a explicat că e vorba de un sistem făcut în colaborare cu poliția. Astfel, cică la toți românii trebuia să le colecteze datele personale, pentru că au fost multe cazuri în care românii au furat și au făcut alte infracțiuni prin cluburi. Așa că, dacă s-ar fi întâmplat ceva în seara aceea, toți românii de acolo am fi fost suspecți. Ne-au luat buletinele și au pus datele la ei în sistem. Dar măcar am intrat în club”, povestește Radu.

—————————————

Motive pentru care românii nu au putut intra în cluburi

 

  • pentru că sunt români
  • pentru că nu aveau ținuta potrivită
  • pentru că „colegul a văzut ceva pe camera CCTV”
  • pentru că nu aveau actul de identitate potrivit
  • pentru că paritatea fete-băieți dinăuntru nu mai permitea alte persoane de sex masculin

—————————————

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!