Vreți să închiriați o casă? Nicio șansă!

Articol publicat in sectiunea Articole importante, Locuinţe, Poveşti româneşti pe data 9 martie 2015

uk_house to let_buy

Regulile agenţiilor imobiliare DE NECREZUT, DUBIOASE ŞI CHIAR ULUITOARE pentru câţiva români care au încercat în ultima perioadă să închirieze o casă. Piedicile de care vorbesc oamenii sunt de-a dreptul şocante.

Un român din Northampton a ajuns în pragul disperării. De patru luni de zile se chinuie să închirieze o casă cu două camere pentru el şi familia sa. Nu se poate! Asta deşi munceşte, are bani în cont şi poate dovedi că jobul pe care îl are va mai dura încă un an de zile. Nu este suficient. Trebuie să fii angajat full-time, îi reproşează agenţiile (30, la număr) al căror prag le-a trecut deja. Iar dacă totuşi eşti angajat, atunci trebuie să ai un garant… cu salariu foarte bun. În altă ordine de idei, aproape imposibil.

Alţii spun că li s-au cerut bani doar ca să li se verifice actele. Dacă erau depistate nereguli, atunci pierdeau şi casa pe care doreau să o închirieze, dar şi banii. Iar unii se plâng că au pierdut casele, după ce alţii au făcut o ofertă mai bună! Problemele au fost semnalate în Northampton şi în Londra.

Este self-employed. Munceşte de aproape un an de zile şase zile din şapte, are economii în contul bancar şi poate dovedi la orice oră, printr-o scrisoare de la şeful său, că jobul pe care îl are în prezent va dura încă un an de zile. În Northampton, acolo unde locuieşte Daniel, se pare că toate aceste detalii nu sunt deloc suficiente pentru închirierea unei case cu două camere a cărei chirii lunare nu depăşeşte 600 de lire.

„Orice spuneam că am, mă întreba de altceva. Nu mi-a venit să cred că există aşa ceva. Şi am luat la pas fiecare agenţie. E o stradă numai cu agenţii, plină cu agenţii, din uşă în uşă am fost, nu am de ce să mint. Am 2.000 de lire în cont, mai îmi intră 700 de lire în câteva zile… deci am bani să închiriez o casă, dar nu se poate. Din luna noiembrie anul trecut mă tot chinui să iau o casă în chirie. În total am fost la 30 de agenţii. Îmi spun că trebuie să muncesc full-time, employed, când 85% din toţi cei care lucrează aici, chiar şi englezi, sunt self-employed. Eu pot să le demonstrez că lucrez full-time, câte 10 ore pe zi, dar nu vor… Eu sunt în regulă cu actele, cu banca, cu tot. Vreau şi eu o casă pentru mine şi pentru familia mea. Am banii necesari… şi nu pot! Se vede pe statementul bancar că în ultimul an, am lucrat în fiecare săptămână şi nimic. Am devenit foarte scârbit de agenţiile de aici. E singurul lucru care mă scârbeşte în Northampton. Culmea ironiei este că ştiu familii de ţigani care s-au dus la agenţii şi au primit casă. Nu îmi vine să cred, sunt foarte supărat pe acest lucru. Ca să nu mai spun că după ce iau casele, închiriază camerele cu 400 de lire. Iar o casă aici este maximum 750 de lire. Să spunem 1.000 cu tot cu cheltuieli, tot le rămân bani în plus”, ne povesteşte românul care a mers de la o agenţie la alta în speranţa că va putea închiria o casă.

 

O problemă, mai multe cazuri

Daniel nu este singurul român care s-a confruntat cu aceste piedici.

„Un prieten de-al meu, care are copil născut în luna august anul trecut, vrea să se mute şi el doar cu familia şi de două luni de zile caută o casă. El stă acum într-o casă cu mai mulţi şi are doar o cameră în care stă cu doi copii şi cu soţia. Le este greu şi lor, vor să se mute şi nu reuşeşte să închirieze o casă. Are bani, are actele în regulă şi nu poate lua o casă”, spune Daniel.

————————————–

„Poţi să ai bani în cont, poţi să munceşti full-time ca self-employed, dar nu poţi lua o casă în chirie. Asta mă aduce la disperare! Mi se pare absurd, dar asta este realitatea. Vreau o casă cu două camere. Sunt disperat… nici nu ştiu ce să mai fac. Nu mai am putere, din luna noiembrie mă tot chinui. Şi ştiu sigur că nu numai eu sunt în situaţia asta. Mai mulţi români se lovesc de situaţia asta cu închirierea caselor.”

Daniel

————————————–

 

CA SĂ aibă englezii afaceri

De parcă nu era de ajuns, Daniel şi familia sa se confruntă acum şi cu altă problemă. Camera în care stătea fetiţa lui e plină de gândaci.

„Acum stăm cu gândacii ăia, bedbugs. Am adus fata să doarmă cu noi în cameră. E ciupită rău pe picioare, peste tot. A chemat landlord-ul o firmă care să dea cu soluţii, dar din tot ce am citit pe internet, am înţeles că în astfel de situaţii numai după ce schimbi mocheta, patul, saltele, scapi de gândacii ăştia. Iar landlord-ul nu vrea să schimbe nimic, nu vrea să cheltuiască bani. Dacă noi n-avem aşa ceva în România, a trebuit să mă interesez. Căutăm disperaţi să ne luăm şi noi o casă, dar este imposibil! Nu ne dă nimeni. Şi nu cerem nimic pe gratis, vrem să plătim chirie, facturi. O casă cu două camere este între 550-600 pe lună chiria. Vreau şi eu să îmi văd familia liniştită, şi aşa muncesc 10 ore pe zi, vreau să stau şi eu liniştit cu soţia şi copilul. Am bani, dar degeaba. Nici copilul la şcoală nu pot să mi-l înscriu, pentru că are ciupiturile alea pe el. Nu înţeleg de ce există piedica asta. Poate să vină oricine să demonstrez că am dreptate. Merg la fiecare agenţie în parte şi o să vedeţi ce îmi spune…”, ne povesteşte românul.

————————————–

„Scopul agenţiilor este să nu închirieze casele la străini. Sunt englezi aici care au câte 3-5 de case închiriate pe care le subînchiriază mai departe. Este o afacere enormă aici pentru englezi! Sunt în regulă cu banca, am toate plăţile la zi, şeful meu mi-a dat o hârtie precum că mai am de muncă încă un an de zile de acum înainte, muncesc câte 10 ore pe zi, am bani în cont, dar nu pot să închiriez o casă. Sunt foarte supărat pe agenţiile de aici!”

Daniel

————————————–

 

O casă se închiriază… dar cu garant

Văzând că toate agenţiile îi cer acelaşi lucru, şi anume să fie angajat, Daniel a vrut să se convingă că acesta ar fi singurul impediment pentru a închiria o casă. Şi s-a convins…

„Chiar la câteva agenţii am spus că sunt employed, full-time. Ştiţi ce mi-au cerut? Să am un garant, om care să garanteze pentru mine. Iar omul ăsta trebuie să aducă toate actele pe care le are în casă. Unde stă, cât plăteşte chirie, unde munceşte, ce salariu are… pentru că în cazul în care eu nu plătesc chiria, el trebuie să aibă bani să o plătească. Şi să aibă 1.900 de lire salariu, după taxe! Asta să îi rămână în mână! Eu am colegi englezi care sunt angajaţi şi câştigă 1.600 de lire pe lună. Cine are aşa ceva? Le-am spus că îmi trebuie un prieten care să fie director de bancă aici… ca să îmi iau casă! Sunt foarte supărat! Vreau şi eu o casă! Sunt un om liniştit, nu fur, muncesc, nu am avut nicio problemă niciodată, nu deranjez pe nimeni şi nu înţeleg de ce nu pot să închiriez o casă!”, povesteşte supărat românul.

————————————–

„În urmă cu câteva zile, am fost la Council, le-am spus celor de acolo că am această problemă (în casa în care locuiesc în prezent avem bedbugs – ploşniţe, iar fetiţa mea a fost muşcată), că nu pot închiria o casă. M-au întrebat de câteva ori dacă iau beneficii şi le-am spus că NU. Eu vreau doar să muncesc şi să îmi întreţin familia. Le-am spus că nu iau niciun beneficiu şi nici nu vreau vreun beneficiu şi că nu am venit aici pentru beneficii. Nu îmi trebuie aşa ceva. Cum mi-am crescut copilul până acum cu 42 de lei alocaţia, mi-l cresc şi în continuare fără beneficiile lor. Le-am spus că vreau doar o casă, atât. Şi nu gratuită, ci să o plătesc. Să plătesc chirie, facturi. Vreau o casă cu bani, nu una fără bani. Mi-au spus că nu au niciuna… Am fost cu copilul la spital, am hârtii, am tratament… dar degeaba. Nici măcar cu bani nu pot lua o casă.”

Daniel

————————————–

 

Altă Mărie, cu altă pălărie

Agenţiile imobiliare creează probleme de neîncredere, dubii şi şoc şi pe tărâmurile londoneze. Pare că în ziua de astăzi este din ce în ce mai greu, cel puţin pentru români, să închirieze o casă. Iată cu ce s-au confruntat câţiva români care au trecut în ultimele săptămâni pragul mai multor agenţii în încercarea de a închiria o casă.

„Suntem două cupluri şi de vreo lună de zile tot încercăm să găsim o casă pe care să o închiriem. Problema a fost că după mai multe view-uri, ne-am hotărât în sfârşit la o casă destul de frumoasă şi de spaţioasă. Am vorbit cu cei de la agenţie şi le-am spus că suntem decişi să o luăm… când ne dă vestea: cum că trebuie să plătim 140 de lire de persoană. Adică 560 de lire în total ca să ne verifice actele. Iar acum vine partea cea mai interesantă: dacă nu ne încadrăm, adică dacă li se pare lor că este ceva în neregulă, nu numai că pierdem casa, dar pierdem şi banii. Poftim? Păi, ce e asta? Furăciune pe faţă? Adică noi plătim banii ăştia, 560 de lire şi nu ne încadrăm, mai vin alţii, plătesc şi ei alţi bani, nu se încadrează şi tot aşa… îi îmbogăţim pe alţii. Bineînţeles că nu am fost de acord, le-am spus clar că plătesc aceşti bani ca depozit sau ca taxă de agenţie, dar să ştiu că au luat casa de pe piaţă şi că semnăm contract. Nu dau nişte bani aiurea.”

————————————–

„Când am auzit că ni se cer bani, de către cei de la agenţie, doar ca să ne verifice actele şi că dacă ei vor vedea că sunt ceva nereguli (adică să ceară să fim angajaţi şi nu self-employed sau să avem un anumit venit), atunci vom pierde şi casa, dar şi acei 140 de lire de persoană, am zis că nu este adevărat. I-am întrebat dacă nu cumva este o glumă, pentru că mi se pare penibil! De la noi, care suntem patru, luau 560 de lire, mai veneau alţii le mai luau încă 560 de lire. Şi uite aşa, la câte case au, făceau câteva mii… zilnic. Pe nimic!”

Daniel

————————————–

 

Cine dă mai mult?

Cine dă mai mult primeşte casa! Nu, nu vă gândiţi că este o licitaţie, ci modalitatea cu care lucrează câteva agenţii imobiliare din nordul Londrei. Cel puţin asta spune un român de 35 de ani din Timişoara care a „pierdut” casa în care era deja mutat cu un pas, după ce alţii au oferit mai mulţi bani pentru a se muta ei…

„Nu mi-a venit să cred aşa ceva. Am zis că nu este adevărat! După săptămâni întregi de căutări, după ore întregi pierdute pe la view-uri, am găsit o casă cu care am fost toţi de acord (eu, soţia, cumnatul meu şi soţia lui). Ştie toată lumea cât de inconfortabil este să te muţi, atât fizic, cât şi psihic… haine prin saci, lucrurile prin cutii, că mai strângi din ele când se apropie data la care trebuie să părăseşti vechea locuinţă, nu găseşti nimic şi tot aşa… Am găsit casa respectivă, le-am spus celor de la agenţie că ne-am hotărât şi că o luăm. Urma ca într-o săptămână să o plătim şi să semnăm contractul. În primă fază doar ne-au întrebat care este venitul anual al fiecăruia şi dacă avem închiderea de an (tax return-ul) făcută… atâta tot în materie de acte. Bun! Eram toţi fericiţi că ne mutăm, scăpasem de stres şi a doua zi primesc un telefon de la agenţie. Mi se spune că, din păcate, am pierdut casa, pentru că altcineva a făcut o ofertă mai bună şi că oferă mai mult pentru închirierea ei. Nu mi-a venit să cred aşa ceva… am crezut că nu este adevărat! Ştiţi ce mi-au spus… că imediat după ce am văzut-o noi, mai fusese programată o vizită, iar oamenii respectivi au vrut neapărat să o închirieze ei şi au oferit mai mulţi bani. Şi că… asta e, nu avem ce face!”

————————————–

„Nu ştiu cât de legal sau de ilegal este, dar ştiu că este adevărat. Unele agenţii lucrează cu această variantă: dacă vine cineva (chiar dacă tu eşti hotărât să închiriezi o casă şi le spui celor de la agenţie că gata, iei acea casă) şi oferă mai mulţi bani, primeşte casa în chirie. De exemplu, casa este 1.250 de lire pe lună, iar o persoană oferă 1.270, atunci i se dă casa. Nu se ţine cont de faptul că bătuse palma pentru 1.250. Şi cred că tot aşa mai departe. Vine altul şi oferă 1.300… câştigă. Zici că eşti la licitaţie… total aiurea!”

Un român, 35 de ani, din Timişoara

————————————–

 

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!