Zile de coșmar într-un magazin românesc

Articol publicat in sectiunea Justiție / Poliţie, Poveşti româneşti pe data 30 iunie 2014

Câțiva copii care învaţă la o şcoală din nord-vestul Londrei i-au făcut zile de coşmar unei românce ce deţine un magazin aflat în apropierea instituţiei de învăţământ. Tânăra de 34 de ani a descoperit pe camerele de supraveghere cum şcolarii iau bunuri de pe rafturile magazinului şi pleacă fără să le plătească. Deşi a încercat să rezolve totul amiabil, ce a urmat nu pare deloc a fi un comportament demn de… un copil. În plus, acțiunile elevilor au scos la iveală adevăratul motiv care a stat la baza comportamentului acestora, și anume, rasismul, aceștia aducând injurii nu neapărat persoanelor implicate în incident, ci întregului popor român. În cele din urmă, tânăra a fost nevoită să se adreseze Poliţiei.

 

Diaspora Românească: Când şi cum au început problemele în magazinul dumneavoastră?

Maria: Problemele au început în momentul în care am văzut pe camerele de supraveghere că un grup de 5-6 copii intră în magazin. Am observat că luau sucuri de pe raft pe care le puneau în geantă sau le ascundeau în sacou şi plecau fără să plătească. În luna martie am realizat că se întâmplă astfel de incidente. Am în toate colţurile magazinului camere, iar ecranul cu CCTV-uri se află chiar în partea din faţă a magazinului, la intrare.  Ei se uitau doar în stânga şi în dreapta, înainte de a lua ceva, fără să îşi dea seama că deasupra sunt camere. Copiii au între 11 şi 16 ani şi învaţă la o şcoală din apropierea magazinului.

 

D.R.: Ce s-a întâmplat după ce aţi descoperit aceste incidente? Aţi luat vreo măsură?

Maria: Am luat hotărârea să nu îi mai primesc în magazin. M-am interesat dacă legal am voie să fac acest lucru şi fiind magazinul meu, legea îmi dă dreptul să îmi selectez clienţii. Am mai văzut şi la alte magazine afişe în geam care nu dau voie decât la doi copii să intre în magazin. Dar eu m-am decis să nu las nici măcar câte doi. Pentru că unul plăteşte, te poate ţine ocupat, te mai întreabă ceva… şi celălalt poate lua liniştit de pe raft şi băga în geantă. O altă măsură pe care am luat-o: am hotărât că ar fi mai bine să nu mai am la vânzare dulciuri, acadele, jeleuri, tocmai în ideea de a nu mai avea ce să cumpere… şi astfel de a nu îi mai atrage cu dulciuri. La sucuri nu pot renunţa pentru că oricine cumpără astfel de produse.

 

D.R.: După ce aţi pus anunţul în geamul magazinului, ce a urmat?

Maria: În momentul în care am pus anunţul pe uşa şi pe geamul magazinului au început întrebările: Dar de ce?, Dar de ce?, Dar de ce? Atunci le-am explicat foarte frumos că există copii printre ei care fură, plus că mai sunt şi obraznici. Se joacă, ţipă şi fac foarte multă gălăgie în magazin. Şi de aici au început şicanele… îşi cumpărau de la fast-food-ul din apropiere cartofi prăjiţi sau pizza, iar cutiile le aruncau efectiv în faţa magazinului pe jos. Dacă un client voia să intre în magazin, începeau cu glume de prost gust, cu tot felul de vorbe neadecvate şi stăteau pur şi simplu în uşa magazinului. Apoi făceau pariuri între ei… de genul vrei să îţi arăt că pe mine mă lasă să intru… şi intra. Întreba dacă poate să îşi cumpere un suc, îi răspundeam că atât timp cât este singur poate intra. Se plimba prin magazin, lua sucul din frigider şi îl lăsa pe tejghea sau pe un alt raft din magazin… dar nu îl cumpăra. Alţii pur şi simplu ignorau afişul şi intrau în magazin. Îi rugam foarte frumos să rămână doar unul, dar ei se întorceau cu spatele şi plecau, dar cu atitudine ostilă… foarte urâtă.

 

D.R.: Aţi încercat să vă adresaţi Poliţiei?

Maria: Da. Într-o zi, se afla cumnata mea la magazin şi a intrat un grup de 6-7 copii. Ea i-a rugat frumos să iasă şi să intre câte unul, iar de aici a început scandalul… Au început să dea cu picioarele în geamuri, în uşă, au început să arunce cu cartofi pe jos, cu sucuri pe geam… iar cumnata mea a încercat să le spună că ar fi bine să înceteze, iar ei au aruncat în ea cu diverse lucruri. În disperare, ea a luat o sticlă de apă şi i-a stropit. Şi aşa a început revolta şi mai tare. Au început să dea foarte tare în geamuri, iar cumnata mea s-a speriat, a închis magazinul şi a chemat poliţia. Deveniseră foarte violenţi, iar ea a reuşit să îi filmeze cu telefonul mobil, iar pe înregistrare se aude cum vorbesc urât, cum o înjură, o ameninţă… Până la acest incident, poliţia care patrulează în zonă ne-a întrebat la un moment dat ce este cu afişul acela în geam şi le-am explicat care este problema. Ne-au spus că vor face o sesizare mai departe, care să ajungă la şcolile din zonă. Lucru care nu cred că s-a întâmplat, pentru că problemele au continuat. Plus că ne-au garantat că între timp vor mai trece şi ei la orele la care copiii ies de la şcoală, ca să mai verifice dacă totul este ok, dacă noi suntem în regulă. Din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru…

————————————–

„Cred că la mijloc este vorba de lipsă de respect, care pleacă de la ce s-a scris în mass-media despre români. În momentul în care copiii au înjurat-o pe cumnata mea, nu a o fost o înjurătură la adresa ei, ci la adresa românilor. Deci, este clar că sunt porniţi împotriva noastră din cauza ziarelor care au scris poveşti urâte despre noi. M-am simţit foarte prost… pentru că practic magazinul nu le este destinat lor, ci celor din estul-Europei, români, bulgari, polonezi.”

Maria, 34 de ani, proprietara unui magazin din nord-vestul Londrei

————————————–

 

D.R.: După chemarea Poliţiei, s-au mai liniştit apele?

Maria: Poliţiştii ne-au luat toate datele. Au urmărit filmările şi ne-au spus că vor face sesizare către şcoală. Imediat a doua zi, a venit directorul şcolii cu unul dintre copiii care susţinea că a fost pălmuit… dar au vizionat înregistrările şi au văzut că nici nu se pune problema de aşa ceva. Dimpotrivă! Cumnata mea a fost cea atacată, nu ei… Băieţelul acela venise şi cu mama lui… dar au plecat fără să mai spună niciun cuvânt după ce au văzut înregistrările. Ei au fost conştienţi că dacă totul a ajuns până la poliţie… nu e de glumă şi atunci s-au dus acasă cu fel şi fel de minciuni.

Noi am chemat Poliţia în urmă cu aproximativ două săptămâni. De atunci nu au mai fost incidente, pentru că şi directorul şcolii a fost de acord să coopereze cu noi şi să ne ajute. Preţ de câteva zile a venit în control, în perioada în care copiii ieşeau de la şcoală ca să nu se mai ajungă la astfel de probleme. Din câte mi-a spus, dânsul a chemat şi părinţii copiilor respectivi, pe care i-a văzut pe cameră şi i-a avertizat. Le-a spus că dacă lucrurile vor mai continua, atunci va fi nevoit să îi exmatriculeze câteva zile de la şcoală şi cum unii dintre ei termină şi merg mai departe la colegiu, în CV-ul lor nu prinde bine să apară exmatriculare datorită comportamentului.

 

D.R.: Aţi mai întâmpinat şi alte incidente de acest gen?

Maria: La început, chiar când am deschis magazinul, a venit un englez care locuieşte în zonă şi ne-a spus că noi nu suntem bine primiţi nici aici şi nici în ţara lor şi că am face mai bine să plecăm… pentru că suntem egali cu zero în lumea aceasta, nu avem nicio valoare.

————————————–

„Dacă problemele vor continua, voi fi nevoită să fac o plângere scrisă către Poliţie, dar şi la Primărie şi mai departe… Dacă cineva poate veni în sprijinul meu şi mă poate ajuta, atunci voi fi nevoită să cer ajutorul. Deocamdată voi lăsa lucrurile aşa. I-am promis directorului şcolii că dacă problemele acestea se sting, nu voi merge mai departe, dar dacă lucrurile vor merge către rău, va trebui să îmi iau măsuri de precauţie şi să mă apăr şi eu într-un fel. Într-adevăr, suntem imigranţi dar ne plătim taxele în ţara aceasta, muncim, eu una nu am fost în niciun magazin de-al lor să iau ceva ce nu am plătit. Sunt un om care îşi vede de treaba lui, care nu face nimic ilegal în ţara aceasta şi nu văd de ce să fiu pusă la zid de către ei.”

Maria

————————————–

 

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!