Zile fripte din cauza unor funcționari bătuți în cap!

Articol publicat in sectiunea Acte, Diaspora, Muncă pe data 16 aprilie 2016

woman_surprised

Cum v-ați simți dacă, după șase luni de cursuri, o sumedenie de interviuri și alte teste trecute cu brio, compania la care lucrezi te anunță că vei fi pus pe liber dacă nu aduci un act? Cum v-ați simți dacă, de fapt, acel act nici nu există și astfel tu îți piezi jobul câștigat pe merit și cu multe eforturi din cauza unor funcționari care refuză să gândească? Este povestea Alinei, o tânără care a ținut să demonstreze că, dacă ai voință și tărie de caracter, poți reuși orice, inclusiv să învingi un sistem obtuz și să convingi niște englezi că tu ai dreptate și ei, nu! Cine îi cunoaște pe funcționarii britanici știe că asta e de domeniul imposibilului!

După cinci ani de muncă în UK, cu joburi mai mult ocazionale sau part-time, Alina, 28 de ani, a reușit acum câteva luni să intre într-o mare companie britanică. Pentru asta, însă, a trebuit să meargă timp de șase luni la o serie de cursuri (cu plată, bineînțeles) și a trebuit să treacă de un interviu de patru ore. Dar ăsta a fost doar începutul, pentru că a urmat o perioadă de trei săptămâni de training, cu teste date în fiecare zi și cu un alt mare examen la final. „Mi-am dorit să am un loc de muncă stabil, sigur și serios. De aceea am făcut toate aceste eforturi și, normal, la final am fost foarte fericită că, prin propriile forțe, am fost acceptată în acest job la o mare companie de IT. Nu este vorba doar de un venit mai mare, ci și de posibilitatea de ați construi o carieră, de a lucra în condiții civilizate și de a fi apreciată pentru ceea ce faci”, ne-a declarat Alina.

 

Începutul unui coșmar: mega-dosarul de angajare!

Până aici, totul a fost bine și frumos pentru tânăra româncă. Normal, la fel de bine și frumos ar fi trebuit să fie și în continuare dacă nu ar fi apărut, din senin, o problemă cu multe necunoscute și fără nicio soluție. „După ce am trecut de toate testele, mi s-a spus că voi fi angajată și am primit un termen de 90 de zile să-mi fac un dosar în care mi se cereau toate documentele care privesc identitatea, înregistrarea în sistemul de muncă britanic, plata taxelor etc. În plus, trebuia să dovedesc că mi-am câștigat existența legal în întreaga perioadă de cinci ani, de când sunt aici. Practic, peste tot pe unde am lucrat trebuia să merg să cer recomandări, iar acestea trebuiau dublate de documentele de la HMRC, conform cărora mi-am plătit taxele datorate statului englez”, ne-a povestit Alina.

 

Dosar incomplet: afară!

„După ce am adunat toate actele posibile și imposibile, m-am prezentat cu dosarul la biroul de angajare al companiei. Acolo, mai mulți funcționari mi-au analizat dosarul și mi-au spus că dosarul meu este incomplet, îmi lipsește un act care se numește «work history employment». Problema este că acest act îl deții dacă ai lucrat ca employed, în timp ce eu am fost self-employed. Logic, acest act era echivalat în cazul meu de formularul SA 302, dat de HMRC. Ei bine, asta nu au vrut să înțeleagă deloc funcționarii englezi de la biroul de angajare. În concluzie, îmi pierdeam jobul pentru care făcusem atâtea eforturi din cauza unei neînțelegeri stupide”, declară Alina.

 

Două săptămâni de nopți albe

„Am luat legătura din nou cu cei de la HMRC, le-am explicat, i-am implorat… Am mers iar la biroul de angajare, le-am explicat și lor că este imposibil să aduc un contract de muncă atât timp cât am lucrat ca self-employed. Le-am explicat că am fost tot timpul în legalitate, mi-am plătit taxele, mi-am încheiat de fiecare dată anul fiscal, degeaba! Nu voiau să înțeleagă. Parcă vorbeam cu roboții. Până și cei de la HMRC s-au minunat de cazul meu. Mi-au spus că nici dacă aplicam pentru cetățenie nu mi se cereau atât de multe acte și dovezi. Începusem să cred că, pur și simplu, nu voiau să mă angajeze, că au ceva cu mine pentru că sunt româncă sau nu le place culoarea ochilor mei. Nu exista nicio logică în condițiile puse de ei. Eram disperată și nu mai știam la cine să apelez. Am început să cer sfaturi la prieteni la cunoștințe, la românii care fuseseră angajați de aceeași companie…”, își amintește Alina.

 

Soluția miraculoasă și funcționarul „de treabă”

„O prietenă mi-a spus că ar putea fi o soluție dacă aș vorbi cu cei de la HMRC să-mi trimită o scrisoare în care să fie specificat negru pe alb că formularul lor, numit SA 302, este echivalentul actului problemă, adică «work history employment». Norocul meu a fost că, la un moment dat, la HMRC mi-a răspuns un funcționar de treabă care a avut răbdarea să asculte toată povestea mea, a înțeles-o și m-a asigurat că îmi va trimite toate actele cu care figurez acolo, plus o scrisoare de explicație pentru a înțelege și angajatorii mei. Într-adevăr, funcționarul s-a ținut de cuvânt și am primit toate aceste acte. Abia când m-am dus cu scrisoarea de la HMRC, funcționarii de la biroul de angajare mi-au spus că acum e OK! Culmea este că ceea ce scria în acea scrisoare le-am spus și eu de atâtea ori de la început. Ca să nu mai spun că asta trebuia să o știe și ei, ca funcționari care lucrează în acest domeniu. Dar așa a fost să fie, să am ghinionul să dau peste cei mai încăpățânați angajatori din UK”, ne-a declarat Alina.

—————————————

„Deja nu mă mai gândeam că am pierdut atâta timp și bani cu cursurile și interviurile de angajare. Îmi venea să plâng de ciudă din cauza motivului absurd pentru care mi se întâmplau toate acestea. Vă spun sincer că după atâta stres și oboseală, nici n-am mai avut puterea să mă bucur atunci când angajatorii mi-au dat OK-ul final!”

Alina

—————————————

 

Noroc sau perseverență?

În cazul Alinei, povestea a fost una cu un final fericit. În mod normal, ne gândim însă ce s-ar fi întâmplat dacă cei de la HMRC ar fi refuzat să trimită acea scrisoare de explicație, pentru că nimeni nu-i putea obliga să o facă. Ei eliberează doar niște documente pe baza taxelor pe care le declari și le achiți, nu sunt plătiți să facă muncă de lămurire cu angajatorii de la companii! Practic, Alina își pierdea locul de muncă doar pentru refuzul unor funcționari de a gândi și de a se informa corespunzător.

Autor articol: Gelu Irimia

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!